Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LUMINAT

 Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 255 pentru LUMINAT.

NOAPTE

NOÁPTE , nopți , s . f . , adv . I. S . f . 1. Interval de timp cuprins între apusul soarelui și răsăritul lui , când este întuneric . 2. Fig . Lipsă de lumină ; întuneric , întunecime . În pivniță era noapte . 3. Stare de tristețe , de suferință morală , de apăsare . II. Adv . ( în forma noaptea sau nopțile ) În ( tot ) timpul nopții ( I 1 ) ; în fiecare

 

OBSCURITATE

OBSCURITÁTE , obscurități s . f . 1. Lipsă de lumină ; întuneric , întunecime . 2. Fig . Lipsă de claritate ( în idei , în stil etc . ) ; nelămurire , confuzie . 3. Fig . Lipsă de renume , de vază , de faimă etc . ;

 

OBTURATOR

OBTURATÓR , obturatoare , s . n . Dispozitiv utilizat în scopul micșorării secțiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent , a unui fascicul de lumină printr - o deschidere

 

OCHELARI

OCHELÁRI s . m . pl . Dispozitiv optic medical sau de protecție format din două lentile ( fixate într - o ramă ) , care se pune la ochi ( sprijinit pe rădăcina nasului ) cu scopul de a corecta un defect de vedere , de a apăra ochii de praf , de o lumină prea puternică

 

OPAC

... n . Cui cu care se prinde vâsla de luntre . - Et . nec . Cf . %opacină . % OPÁC^2 , - Ă , opaci , - ce , adj . 1. Prin care nu poate trece lumina

 

OPAIȚ

OPÁIȚ , opaițe , s . n . 1. Lampă mică , primitivă , care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într - un recipient umplut cu seu , ulei sau untură . 2. Numele a două plante erbacee anuale sau perene cu tulpina păroasă , dintre care una cu florile albe , rar trandafirii , care se deschid seara , răspândind un miros plăcut ( Melandryum pratense ) , iar alta cu frunzele păroase și cu florile albe ( Melandryum nemorale ) . [ Pr . : - pa - iț . - Var . : opáieț s . n . , opáiță s .

 

OPALESCENT

OPALESCÉNT , - Ă , opalescenți , - te , adj . Care prezintă fenomenul de opalescență ; ( rar ) care răspândește o lumină slabă , difuză ;

 

OPTIC

ÓPTIC , - Ă , optice , - ce s . f . , adj . I. 1. S . f . Ramură a fizicii care se ocupă cu studierea naturii luminii , a emisiei și absorbției ei , cu fenomenele legate de propagarea și de interacțiunea ei cu diverse substanțe etc . 2. Fig . Fel , mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele ; concepție , punct de vedere . II. Adj . 1. Care se bazează pe lumină , care ține de fenomenele luminii sau de senzațiile vizuale , privitor la astfel de fenomene și de senzații ; care aparține obiectului de studiu al opticii ( I 1 ) . 2. Care ține de vedere sau de organele de simț ale

 

ORB

ORB ^1 s . n . ( În sintagma ) Orbul găinilor ( sau găinii ) = numele popular al unei boli de ochi care se manifestă prin imposibilitatea de a vedea seara după apusul soarelui ; p . ext . miopie . ORB ^2 , OÁRBĂ , orbi , oarbe , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Lipsit de simțul văzului , care nu vede ( deloc ) . 2. Fig . Care nu admite alte păreri , 3. Fig . Care pare să acționeze fără discernământ ; a cărui rațiune e întunecată , tulburată de o pasiune , lipsit de clarviziune ; p . ext . de temut , fioros . 4. Fig . Lipsit de lumină ; întunecos , întunecat . 5. ( În sintagmele ) Fereastră oarbă sau geam orb = adâncitură în perete , de forma unei ferestre , făcută cu scop arhitectonic . Sobă oarbă = motiv ornamental de forma unei sobe ; sobă care are gura în a doua cameră . Dușumea oarbă = dușumea de scânduri brute așezate distanțat , peste care se montează parchetul . Cartuș orb = cartuș fără proiectil , folosit la exerciții , la parade , la demonstrații etc . Cameră oarbă = cameră fără ferestre , destinată unor scopuri speciale ( în fizică , în medicină etc . ) . Puț orb = puț de mină care nu are ieșire directă la

 

PĂLIT

PĂLÍT^2 , - Ă , păliți , - te , adj . 1. ( Despre oameni ) Palid . 2. ( Despre lumină sau corpuri luminoase ) Lipsit de strălucire ; stins . - PĂLÍT , - Ă , păliți , - te , adj . ( Despre plante ) Îngălbenit , ofilit , veștejit ( de arșiță , de vânt , de frig etc . ) . - V. păli ^

 

PĂTRAR

PĂTRÁR , pătrare , s . n . 1. ( Înv . și pop . ) Pătrime , sfert . 2. Fiecare dintre cele două faze ale lunii când aceasta , aflându - se în creștere sau în descreștere , apare luminată numai pe jumătate ( în formă de semicerc ) ; perioadă de timp corespunzătoare fiecăreia dintre aceste două faze ale lunii . - Patru + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>