Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MULTE

 Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 1500 pentru MULTE.

ȘOȘOȘO

... ȘOȘOȘÓ interj . Cuvânt care imită zgomotul făcut când se vorbește mult

 

ȘOIM

ȘOIM , șoimi , s . m . 1. Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi , de mărime variată , agere și puternice , cu ciocul scurt și curbat și având câte o crestătură în formă de dinte , care se hrănesc cu pradă vie , mai ales cu păsări ( Falco ) . 2. Epitet pentru un bărbat curajos , viteaz , mândru , semeț ; șoiman ( 2 ) . 3. ( Pop . ) Cal sprinten , aprig ; șoiman ( 3 ) . 4. Copil preșcolar sau în primele clase de școală care făcea parte din organizația Șoimilor Patriei până în decembrie

 

ȘOPÂRLIȚĂ

ȘOPÂRLÍȚĂ , șopârlițe , s . f . 1. Diminutiv al lui șopârlă . 2. Numele mai multor plante erbacee cu flori azurii sau albastre dispuse în ciorchine , întrebuințate în medicină ( Veronica ) . 3. ( Bot . ) Amăreală ( 2 ) . - Șopârlă + suf . -

 

ȘORICAR

ȘORICÁR , șoricari , s . m . 1. Soi de câine care prinde șoareci . 2. Numele mai multor păsări răpitoare din familia acvilidelor care se hrănesc mai ales cu șoareci ( Buteo ) . [ Var . : șorecár s . m . ] - Șoarec + suf . -

 

ȘTIRB

ȘTIRB , - Ă , știrbi , - e , adj . 1. Căruia îi lisește unul sau mai mulți dinți . 2. ( Despre vase ) Care are marginea spartă , ciocnită ; căruia îi lipsește o bucățică din margine ;

 

ȘTIRBI

ȘTIRBÍ , știrbesc , vb . IV . 1. Intranz . A - și pierde dinții , a deveni știrb . 2. Refl . ( Despre vase de gospodărie și alte obiecte ) A pierde o părticică din margine ; a se ciobi ; ( despre instrumente de tăiat ) a avea lipsă o părticică ( sau mai multe ) din muchia tăișului ; a se toci ; p . ext . a se ciunti . 3. Tranz . Fig . A diminua valoarea , prestigiul cuiva ; a nesocoti , a încălca ( o lege , un drept etc . ) ; a aduce prejudicii

 

ȘTIRBITURĂ

ȘTIRBITÚRĂ , știrbituri , s . f . 1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți ; știrbenie . 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă , ciocnită ; p . ext . ruptură , gaură . 3. Fig . Diminuare a valorii , a însemnătății etc . ( cuiva sau a ceva ) ; încălcare , nesocotire ( a unei legi , a unui drept etc . ) . - Știrbi + suf . -

 

ȘTIUCĂ

ȘTIÚCĂ , știuci , s . f . Pește răpitor de apă dulce , cu corpul lung , aproape cilindric , cu gura mare înarmată cu mulți dinți și cu botul turtit ca ciocul de rață ; mârliță ( Esox

 

ȘTIUT

ȘTIÚT , - Ă , știuți , - te , adj . 1. Care este bine cunoscut ; p . ext . vestit , renumit . 2. Care știe multe ;

 

ȘTOLUIRE

ȘTOLUÍRE , ștoluiri , s . f . Operație aplicată pieilor fine , care constă în efectuarea mai multor întinderi în diferite direcții și care dă pieilor moliciune și suplețe . - V.

 

ȘUGĂREL

ȘUGĂRÉL , șugărei , s . m . ( Reg . ) Numele mai multor plante erbacee din familia labiatelor , folosite în medicină ( Teucrium ) . - Șugar + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>