Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TAI

 Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 199 pentru TAI.

SCOBI

SCOBÍ , scobesc , vb . IV . 1. Tranz . și intranz . A face o gaură , o adâncitură în ceva ( tăind , desprinzând , scoțând materialul din interior cu o unealtă ) ; a găuri , a săpa ; a scormoni , a scociorî . 2. Refl . Fig . ( Fam . ) A se căuta , a se scotoci în buzunare , în portofel etc . 3. Tranz . și refl . A ( - și ) vârî degetele în nas , între dinți etc . pentru a ( se )

 

SECȚIONA

... SECȚIONÁ , secționéz , vb . I . Tranz . A face o tăietură , a împărți în secțiuni ; a tăia

 

SECȚIUNE

SECȚIÚNE , secțiuni , s . f . 1. Faptul de a secționa ; tăietură , despărțire ; ( concr . ) porțiune tăiată în urma secționării ; loc unde s - a făcut o secționare . 2. Suprafață rezultată prin intersecția unui corp solid cu o suprafață ( plană sau curbă ) . 3. ( Tehn . ) Schiță reprezentând suprafața determinată de intersecția unui plan ( vertical sau orizontal ) cu un sistem tehnic sau cu o piesă . 4. ( Mat . ) Intersecție a două mulțimi . [ Pr . : - ți -

 

SEGMENTA

... SEGMENTÁ , segmentéz , vb . I . Tranz . A împărți , a tăia

 

SPADĂ

... SPÁDĂ , spade , s . f . 1. Armă formată dintr - o lamă dreaptă cu două tăișuri , din gardă și mâner , cu care se poate tăia

 

STATIVE

STATÍVE s . f . pl . ( Reg . ) 1. Război de țesut manual . 2. Instrument cu ajutorul căruia se întinde pielea vitelor tăiate , spre a fi curățată de păr , folosit în industria

 

STRĂTĂIA

... STRĂTĂIÁ , strătái , vb . I . Tranz . ( Rar ) A întretăia . [ Pr . : - tă - ia ] - Stră - + tăia

 

STRUJAN

STRUJÁN , strujeni , s . m . Tulpina porumbului cu frunze cu tot , după ce a fost tăiată de la pământ și s - au cules știuleții . - Struji + suf . -

 

SULGIU

SÚLGIU , sulgiuri , s . n . Dare percepută în evul mediu , în țările române , pentru vitele sau oile tăiate ori pentru vacile cu lapte . - Et .

 

SURCEA

SURCEÁ , - ÍCĂ , surcele , s . f . Așchie care sare când se cioplește sau când se taie un lemn , surcel ; p . ext . vreasc , gătej , bețișor . - Refăcut din surcele ( pl . lui

 

SUTURĂ

SUTÚRĂ , suturi , s . f . 1. ( Anat . ) Tip de articulație în care oasele sunt fixe . 2. ( Med . ) Cusătură folosită în chirurgie pentru a reuni marginile unei plăgi , extremitățile unui tendon sau ale unui nerv tăiat , fragmentele unui os fracturat

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>