Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TREBUI
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 195 pentru TREBUI.
STRICÁ , stric , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) transforma din bun în rău ; a ( se ) deteriora , a ( se ) degrada ; a ( se ) defecta . 2. Tranz . ( Pop . ) A sfărâma învelișul tare al unui lucru ( pentru a scoate și a folosi conținutul ) ; a sparge . 3. Refl . ( Despre materii organice ) A se altera , a se descompune sub acțiunea agenților exteriori distructivi ; ( despre aer ) a deveni greu respirabil din cauza unor substanțe sau mirosuri neplăcute , nocive . 4. Tranz . și intranz . A pricinui stricăciuni , daune , lipsuri ; a vătăma . 5. Tranz . A împiedica buna desfășurare a unei acțiuni , a unei stări ; a se pune de - a curmezișul , a tulbura , a zădărnici . 6. Tranz . A influența pe cineva în rău ; a corupe . 7. Tranz . A face ceva greșit , cum nu trebuie . 8. Tranz . și refl . A ( se ) dărâma , a ( se ) nărui , a ( se ) distruge ( o construcție , o așezare etc . omenească ) . 9. Refl . și ...
STRICT , - Ă , stricți , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Care are un caracter absolut , care trebuie respectat , executat , aplicat în chip riguros , fără abatere , fără excepție ; p . ext . sever ,
STRINGÉNT , - Ă , stringenți , - te , adj . ( Livr . ) Care trebuie să fie luat neapărat în seamă , care se impune în mod imperios , care nu suferă
SUBRĂCÍRE , subrăciri , s . f . ( Fiz . ) Stare a unui corp care , în condiții determinate , își păstrează în continuare starea de agregare la o temperatură care ar fi trebuit să determine schimbarea acești stări . - Sub ^1 - + răcire . Cf . fr . %sous -
SUFICIÉNT , - Ă , suficienți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care este în cantitate satisfăcătoare , atât cât trebuie ; destul , de ajuns , satisfăcător . 2. ( Despre oameni ) Care are o părere foarte bună și nejustificată despre sine ; plin de sine , înfumurat , îngâmfat , vanitos . [ Pr . : - ci -
SUSPÉCT , - Ă , suspecți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care este bănuit , care dă de bănuit ; care inspiră neîncredere , de care trebuie să te ferești ; dubios ,
TEHNICÍSM s . n . Tendința de a folosi în mod exagerat procedeele tehnice caracteristice unui domeniu de activitate , lăsând pe planul al doilea tezele teoretice care trebuie să conducă munca practică . - Tehnic + suf . - ism . Cf . rus . %
... TEHNOCRATÍSM s . n . Orientare sociologică potrivit căreia , în societatea contemporană , rolul de conducere ar trebui
TÉRMEN , termene , ( 1 , 2 , 3 ) s . n . , termeni , ( 4 , 5 , 6 , 7 , 8 ) s . m . 1. S . n . Dată fixă la care , potrivit unei învoieli , unei decizii sau unei dispoziții prealabile , se execută o obligație ( bănească ) sau se realizează ceva ; soroc . 2. S . n . Interval de timp , stabilit dinainte , în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva . 3. S . n . ( Înv . ) Limită , hotar , sfârșit . 4. S . m . ( În loc . și expr . ) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de legi . A fi în termen = a - și face stagiul militar . 5. S . m . Cuvânt ; expresie . 6. S . m . Fig . ( În expr . ) A fi în termeni buni ( sau răi ) cu cineva = a fi în relații bune ( sau rele ) cu cineva . 7. S . m . ( Mat . ) Fiecare dintre monoamele unui polinom ; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport . 8. S . m . Fiecare dintre cuvintele care au o accepție specifică unui anumit domeniu de
TEXTÚRĂ , texturi , s . f . 1. Constituția unei roci sau a unui aliaj din punctul de vedere al orientării în spațiu a părților componente . 2. Țesătură , urzeală . 3. Imprimat de dimensiuni mici , sub formă de fâșie , care se lipește într - o lucrare tipărită , acoperind pasajele care trebuie
... TREBUÍNȚĂ , trebuințe , s . f . 1. Nevoie , necesitate . 2. ( Ieșit din uz ) Treabă , afacere , chestiune . - Trebui