Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN FAPT
Rezultatele 1751 - 1760 din aproximativ 1909 pentru IN FAPT.
TEȘMENÍRE , teșmeniri , s . f . ( Reg . ) Faptul de a ( se ) teșmeni . - V.
TELEFONÁT s . n . Faptul de a telefona . - V.
TELEFOTOGRAFIÉRE , telefotografieri , s . f . Faptul de a telefotografia . [ Pr . : - fi - e - ] - V.
TÉMĂ , teme , s . f . 1. Idee principală care este dezvoltată într - o operă , într - o expunere ; subiect ; aspect al realității care se reflectă într - o operă artistică . 2. Motiv melodic dintr - o piesă muzicală . 3. Exercițiu scris dat școlarilor , studenților etc . pentru aplicarea cunoștințelor dobândite . 4. ( Lingv . ) Grupare de elemente din structura unui cuvânt , constituită din rădăcină , urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe ( gramaticale sau lexicale ) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași
TEMEINICÍE s . f . 1. Însușire a ceea ce este temeinic ; soliditate , tărie , trăinicie ; statornicie . 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu . - Temeinic + suf . -
TÉMERE , temeri , s . f . Faptul de a ( se ) teme ; frică , teamă , temut ^1 ( 1 ) . V.
TEORÍE , teorii , s . f . 1. Formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității . 2. Ansamblu sistematic de idei , de ipoteze , de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene . 3. ( În sintagme ) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație , ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc . Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsaturile generale ale creației literare , curentele și metodele artistice etc . Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu , timp și mișcare a materiei , în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într - o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor , cât și pentru viteze relative foarte mari , apropiate de viteza luminii . 4. Partea teoretică a instrucției militare . [ Pr . : te -
TERIBILITÁTE , teribilități , s . f . Însușirea de a fi teribil ; ( la pl . ) vorbe sau fapte teribile , teribilisme . - Teribil + suf . - itate . Cf . it . %
TERMINÁRE , terminări , s . f . 1. Faptul de a ( se ) termina ; sfârșire , isprăvire . 2. ( Înv . ) Terminație (
TICĂÍT^2 , - Ă , ticăiți , - te , adj . ( Despre oameni ) 1. Care lucrează încet , fără spor ; mocăit . 2. ( Pop . ) Nenorocit , necăjit ; sărman , năpăstuit . - V. ticăi ^2 . TICĂÍT^1 , ticăituri , s . n . Faptul de a ticăi ^1 ; bătaie , sunet ritmic al ceasornicului ; zvâcnire , palpitare a inimii . - V. ticăi ^
TICĂLÓS , - OÁSĂ , ticăloși , - oase , adj . , s . m . și f . 1. ( Persoană ) care comite fapte reprobabile ; nemernic . 2. ( Înv . ) ( Persoană ) care se găsește într - o stare jalnică ; ( om ) vrednic de milă , sărman , nenorocit . - Ticală ( înv . " mizerie " , et . nec . ) + suf . -