Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORMAT
Rezultatele 1781 - 1790 din aproximativ 2975 pentru FORMAT.
MOSÓR , mosoare , s . n . Piesă cilindrică de lemn , de metal sau de material plastic , cu capetele în formă de discuri , pe care se înfășoară ață , fire de mătase , sârmă etc . ; p . ext . piesa împreuna cu firele înfășurate pe
MOTOPLÚG , motopluguri , s . n . Plug mecanic pus în mișcare de un tractor sau formând un ansamblu cu acesta . - Moto ^1 - +
MOTÓR , - OÁRE , motori , - oare , s . n . , adj . I. S . n . Mașină de forță care transformă o formă de energie oarecare în energie mecanică ( pentru acționarea altei mașini , a unui vehicul etc . ) . ( În sintagmele ) Motor cu plasmă = motor cu reacție în care agentul motor este constituit dintr - un gaz ionizat aflat în stare de plasmă . Motor fotonic = motor cu reacție la care agentul motor îl constituie fotonii . Motor ionic = motor cu reacție în care agentul motor este constituit din particule încărcate cu aceeași sarcină electrică ( ioni pozitivi ) accelerate prin mari diferențe de potențial . Motor nuclear = motor acționat cu ajutorul energiei nucleare obținute prin fisiune . ( În compusul ) Motor - rachetă = sistem de propulsie folosit în atmosfera rarefiată sau în spațiul cosmic , la care combustibilul este un amestec de carburant și comburant . Motor eolian . Motor electric . Motor hidraulic . Motor pneumatic . Motor cu ardere internă . II. Adj . 1. Care pune ceva în mișcare , care produce o mișcare , care comandă o mișcare ; motoriu . 2. Fig . Care stimulează , declanșează o
MOTOREACTÓR , motoreactoare , s . n . Agregat folosit pentru propulsia avioanelor , format dintr - un motor cu ardere internă și un compresor . [ Pr . : - re -
MOVILÍ , movilesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A așeza grămadă , în formă de movilă . - V.
MOVILÍT , - Ă , moviliți , - te , adj . ( Reg . ) Așezat , clădit în formă de movilă . - V.
MREÁJĂ , mreje , s . f . 1. Unealtă de pescuit formată dintr - o plasă foarte ușoară , cu ochiuri relativ mari și împletită din ață subțire , cu ajutorul căreia se pescuiește în porțiunile liniștite ale apelor curgătoare sau în bălți . 2. Fig . ( Mai ales la pl . ) Mijloc viclean de a prinde sau a înșela pe cineva ; cursă , laț ; p . ext . situație în care se află o persoană ademenită . 3. P . anal . ( Adesea la pl . ) Pânză de păianjen . [ Var . : mréjă s .
MUȘCHI ^1 , mușchi , s . m . ( La pl . ) Clasă de plante criptogame fără rădăcină , care cresc în grupuri de fire veșnic verzi în locurile umede și umbroase și au ca organe de reproducere anteridii și arhegoane ; ( și la sg . ) plantă din această clasă . MUȘCHI ^2 , mușchi , s . m . 1. Organ al corpului la toate vertebratele și la majoritatea nevertebratelor , format dintr - un țesut fibros și cărnos care , datorită proprietăților lui fundamentale , contractibilitatea și elasticitatea , pune în mișcare diferite organe și parți ale corpului . 2. Bucată de carne de animal desprinsă din regiunea șirei spinării , întrebuințată în
MÚȘIȚĂ , mușițe , s . f . 1. Nume dat îngrămădirii de insecte care se formează în jurul butoaielor cu vin , al vaselor de oțet sau al fructelor în fermentație . 2. Mulțime de larve care se dezvoltă vara pe carne sau pe cadavre din ouăle depuse de o specie de muscă . 3. ( Reg . ) Nume dat unor insecte parazite care atacă rădăcinile și frunzele unor plante . 4. ( Reg . ) Mucegai ;
MUȘTÁR s . m . , s . n . 1. S . m . Nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor , cu tulpini ramificate , cu flori galbene și cu semințe mici , rotunde ( Brassica , Sinapis ) . 2. S . n . P . restr . Sămânța muștarului ( 1 ) , întrebuințată la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice . 3. S . n . Condiment sub formă de pastă moale , de culoare galbenă - verzuie , obținut prin prelucrarea semințelor descrise mai sus cu adaos de zahăr , sare , acid acetic , cimbru
MUȘURÓI^1 , mușuroaie , s . n . 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile , cârtițele etc . când își sapă coridoarele subterane ; p . ext . grup de furnici care locuiesc într - un furnicar ; furnicar . 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini , a le feri de vânt , de îngheț sau pentru ale favoriza dezvoltarea . 3. ( Urmat de determinări ) Grămadă ( mică ) . 4. ( Reg . ) Ridicătură mică de pământ ; movilă , deal . [ Var . : ( înv . și reg . ) moșinói , moșirói , moșorói , moșurói , mușinói , mușirói , mușunói s . n . ] MUȘUROÍ^2 , mușuroiesc , vb . IV . Tranz . A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante , pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea