Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FENOMEN
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 491 pentru FENOMEN.
EFUZIOMÉTRU , efuziometre , s . n . Dispozitiv pentru determinarea densității gazelor , bazat pe fenomenul efuziunii ( 2 ) . [ Pr . : - zi -
EGÁL , - Ă , egali , - e , adj . 1. ( Adesea adverbial și substantivat ) Care este la fel cu altul într - o anumită privință ; ( despre cetățeni , națiuni etc . ) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri . 2. ( Mat . ) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură . 3. ( Despre obiecte , fenomene sau ființe , comparate cu ele însele sub diverse aspecte , stări ) Neschimbat , statornic ; uniform , invariabil ;
ELECTROBIOLOGÍE s . f . Studiu al apariției și al efectelor fenomenelor electrice în organismele vii , în special asupra sistemului nervos și a contracțiilor musculare . [ Pr . : - bi -
ELECTROCINÉTIC , - Ă , electrocinetici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a electromagnetismului care studiază stările și fenomenele staționare din conductoarele electrice parcurse de curenți electrici de conducție . 2. Adj . Care se referă la electrocinetică ( 1 ) , care aparține
ELECTRODINAMÍSM s . n . Totalitatea fenomenelor produse de un curent
ELECTROMAGNETÍSM s . n . Ramură a electricității care studiază câmpul magnetic produs de sarcinile electrice în mișcare , acțiunea câmpului magnetic asupra curentului electric , undele electrice și cele magnetice , fenomenul inducției electromagnetice
ELECTROSTÁTIC , - Ă , electrostatici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Referitor la sarcinile electrice aflate în stare de repaus . 2. S . f . Ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc sarcinile electrice aflate în
ELEMÉNT , elemente , s . n . și ( rar ) elemenți , s . m . 1. Parte componentă a unui întreg ; parte care contribuie la formarea unui întreg . 2. Persoană care face parte dintr - o colectivitate . 3. ( În filozofia antică ) Fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei ( foc , apă , aer , pământ ) despre care se credea că stau la baza tuturor corpurilor și fenomenelor naturii . 4. Mediu în care trăiește o ființă . 5. ( Chim . ) Substanță care nu poate fi descompusă în alte substanțe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obișnuite și care poate forma , prin combinare chimică , diverse substanțe compuse . 6. Pilă electrică ; fiecare celulă a unei pile electrice . 7. ( În legătură cu o disciplină oarecare ) Principiu de bază , noțiune
ELEMENTÁR , - Ă , elementari , - e , adj . 1. De bază , esențial , fundamental . 2. Puțin complicat ; simplu , ușor ; rudimentar . 3. Care ține de natură și de fenomenele
EMPIRIOCRITICÍSM s . n . Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec . XIX , care nega existența obiectivă a lumii materiale și considera lucrurile ca fenomene ale conștiinței , ca simple complexe de senzații ; machism . [ Pr . : - ri -
ENDOGÉN , - Ă , endogeni , - e , adj . 1. ( Despre fenomenele geologice ) Provocat de forțe care provin din interiorul pământului și care conduc la apariția denivelărilor scoarței . 2. ( Med . ) Care ia naștere , care se datorește unor cauze din interiorul