Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GALBEN
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 381 pentru GALBEN.
INELÁR , - Ă , inelari , - e , adj . , s . m . , s . n . 1. Adj . Care are aspectul unui inel ( 1 ) . 2. S . m . Fluture dăunător , de culoare galbenă - cafenie , care depune ouă în formă de inel ( 1 ) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube ( Malacosoma neustria ) . 3. S . n . Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic , pe care se poartă , de obicei , inelul . 4. S . m . ( Rar ) Fabricant sau vânzător de inele . - Inel + suf . -
IODOFÓRM s . n . Substanță solidă , de culoare galbenă cu miros caracteristic , neplăcut și persistent , foarte puțin solubilă în apă , întrebuințată în medicină ca antiseptic , anestezic , cicatrizant
IÚTĂ s . f . 1. Plantă anuală cu tulpina înaltă până la 3 m și groasă de 1 - 2 cm , cu frunze galbene , ovale , cultivată în regiunile tropicale pentru fibrele textile extrase din tulpină ( Corchorus olitorius și capsularis ) . 2. Fibră textilă obținută din tulpina iutei ( 1 ) , întrebuințată la fabricarea pânzei de sac , a covoarelor
JAGUÁR , jaguari , s . m . Animal carnivor feroce din familia felidelor , cu blana galbenă roșcată și cu pete negre circulare , care trăiește în America Centrală și în America de Sud ( Felis onca ) . [ Pr . : - gu -
JÁLE^2 s . f . Nume dat mai multor plante din familia labiatelor ( Salvia ) ; spec . mic arbust cu tulpina semilemnoasă , aromată , cu frunze opuse , cu flori albastre , violete , galbene sau albe , cultivat ca plantă ornamentală și medicinală , salvie ( Salvia officinalis ) . JÁLE^1 s . f . 1. Tristețe , mâhnire , durere adâncă ; jelanie ( 2 ) . 2. ( Înv . ) Doliu . [ Var . : ( reg . ) jéle s .
... JOIÁNĂ s . f . Plantă erbacee cu flori albe , ale cărei rădăcini conțin un suc galben
KAKÍ adj . invar . De culoare galbenă - cafenie cu nuanțe verzui . [ Var . : kakiu , - ie
LATÍR s . m . Plantă erbacee furajeră din familia leguminoaselor , cu tulpina târâtoare și ramificată , cu frunzele terminate cu un cârcel și cu flori albastre , violete , roz , albe sau galbene ( Lathyrus
LICOPÓDIU s . n . Pulbere galbenă obținută din sporii unei criptogame , folosită în farmacie , pirotehnie
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
LIMONÍT s . n . Minereu de fier cristalizat sau amorf , de culoare galbenă - brună sau roșcată până la negru , alcătuit din oxid de fier hidratat , argilă și puțin