Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INTRAT

 Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 222 pentru INTRAT.

PUTREZICIUNE

PUTREZICIÚNE , putreziciuni , s . f . 1. Materie organică putredă ; organism mort , intrat în putrefacție ; putregai , putriditate , putrezime , putrezitură , putrejune . 2. Fig . Descompunere morală , decădere . - Putrezi + suf . -

 

PUTREZIT

PUTREZÍT , - Ă , putreziți , - te , adj . ( Despre materii organice ) Descompus , intrat în putrefacție ; putregăit . - V.

 

RĂSCOL

RĂSCÓL , răscoale , s . n . I. 1. Bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care intră carâmbii de sus ai loitrelor carului . 2. Ispol . II. ( Pop . ) Separare a oilor , toamna , la desfacerea stânii , pe fiecare proprietar în

 

RECIRCULA

RECIRCULÁ , recírcul , vb . I . Tranz . A face să intre într - un proces de recirculare . - Re ^1 - + circula ( după fr .

 

REGISTRATOR

REGISTRATÓR , - OÁRE , registratori , - oare , s . m . și f . Funcționar care înregistrează hârtiile intrate și ieșite dintr - o

 

REGISTRATURĂ

REGISTRATÚRĂ , registraturi , s . f . Serviciu într - o instituție , întreprindere etc . unde se înregistrează corespondența intrată și ieșită ; biroul , localul unde funcționează acest

 

REINTRODUCE

REINTRODÚCE , reintrodúc , vb . III . Tranz . A introduce ceva din nou , a face să intre din nou . - Re ^1 - +

 

RETICUL

RETÍCUL , reticule , s . n . ( Fiz . ) Ansamblu de linii încrucișate , de scări gradate sau de alte semne , care intră în construcția unor instrumente optice și are rolul de a permite vizarea unei direcții , efectuarea unei măsurători

 

REZONANT

REZONÁNT , - Ă , rezonanți , - te , adj . ( Despre corpuri sau sisteme fizice ) Capabil să intre în

 

REZONATOR

REZONATÓR , rezonatoare , s . n . Aparat sau sistem fizic capabil să intre în rezonanță ( 2 ) când se găsește într - un câmp de forțe periodice , datorită unui izvor de

 

ROMÂNIZAT

ROMÂNIZÁT , - Ă , românizați , - te , adj . 1. Care a trecut ( în anumite împrejurări istorice ) la naționalitatea română ; care a devenit român ( I 1 ) . 2. ( Despre cuvinte și expresii străine intrate în limba română ) Care a căpătat o formă potrivită cu structura limbii

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>