Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOCUL

 Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 1409 pentru LOCUL.

VÂLTOARE

... VÂLTOÁRE , vâltori , s . f . 1. Loc adâncit în albia unui râu , unde apa formează vârtejuri ; vârtej format de apă în acest loc

 

VÂRTEJ

... datorită unui obstacol ivit în cale , are o mișcare de rotație ; turbion , bulboană . vâltoare , vârticuș . 2. Vânt puternic , vijelios , care se învârtește cu viteză pe loc , ridicând în aer obiecte ușoare ( praf , hârtii , frunze uscate etc . ) 3. Mișcare ( amețitoare ) în cerc . 4. Loc în creștetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul pornește în toate direcțiile . II. Nume dat unor unelte care , atunci când funcționează , descriu ...

 

VĂRATIC

VĂRÁTIC , - Ă , văratici , - ce , adj . , s . n . I. Adj . De vară , specific verii . II. S . n . 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat . 2. ( Reg . ) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii ; vărat ( 2 ) . [ Var . : vărátec , - ă adj . , s . n . ] - Vară + suf . -

 

VAD

... VAD , vaduri , s . n . 1. Loc situat pe cursul unui râu , unde malul e jos și apa puțin adâncă , permițând trecerea prin apă de pe un mal pe altul . 2. Țărm ...

 

VECINĂTATE

... a ceva care este , se află , locuiește , trăiește alături , în apropiere de altcineva sau de altceva ; raportul dintre doi sau mai mulți vecini . 2. Loc vecin cu cineva sau cu ceva ; împrejurime . 3. Cei care sunt sau locuiesc alături sau în apropiere ( față de alții sau față de un loc ...

 

VENETIC

VENETÍC , - Ă , venetici , - ce , subst . I. S . m . și f . ( Adesea peior . ) Persoană venită undeva din alte locuri și considerată străină în locul unde s - a stabilit . II. S . m . Veche monedă venețiană din aur , care a circulat în trecut și în tările

 

VIZITA

VIZITÁ , vizitez , vb . I . Tranz . 1. A merge la cineva pentru a - l vedea ( din prietenie , din datorie profesională etc . ) ; a face cuiva o vizită . 2. A se duce să vadă , să cunoască la fața locului o localitate , un muzeu , un obiectiv etc . 3. A inspecta , a controla ; a cerceta , a examina cu atenție și la fața

 

ZĂCĂTOR

... lemn căptușit cu tablă subțire , în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit . 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea . 4. Loc

 

ÎMBINARE

... ÎMBINÁRE , îmbinări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) îmbina și rezultatul ei ; unire într - un tot ; împreunare , împletire , îngemănare . 2. Loc

 

ÎMBUCĂTURĂ

... ÎMBUCĂTÚRĂ , îmbucături , s . f . 1. Cantitate dintr - un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură ; înghițitură , dumicat ; p . ext . mâncare ; bucătură . 2. Loc

 

ÎMPÂNZI

... ÎMPÂNZÍ , împânzesc , vb . IV . 1. Tranz . A acoperi ( ca o pânză ) o întindere de loc

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>