Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORMAT
Rezultatele 1831 - 1840 din aproximativ 2975 pentru FORMAT.
NERV , nervi , s . m . 1. Organ de transmisiune a impulsului nervos , care unește sistemul nervos central cu periferia organismului ( piele , organe de simț , mușchi , glande etc . ) și care este format din mănunchiuri de fibre reprezentând prelungirile neuronului înconjurate de o teacă constituită din mielină . 2. ( Bot . ; rar ) Nervură ( 1 ) . 3. Fig . ( La sg . ) Putere , vigoare ; energie ; ritm
... NESCHIMBÁT , - Ă , neschimbați , - te , adj . Care își păstrează conținutul , forma
NESÍGUR , - Ă , nesiguri , - e , adj . 1. Care nu oferă siguranță , pe care nu se poate conta ; incert , îndoielnic . 2. ( Despre oameni ) Care este lipsit de convingere , de încredere ( în sine ) , de fermitate ; nehotărât , șovăielnic ; p . ext . timid , stângaci . 3. Care nu se vede , nu se distinge bine , lipsit de claritate ; neclar , confuz ; p . ext . care se află încă în formare , care nu s - a format , nu s - a definitivat încă . - Ne - +
NETEZITOÁRE , netezitori , s . f . 1. Mistrie specială de metal , cu paleta îndoită , folosită pentru a netezi tencuiala la muchiile sau la unghiul dintre zidurile unei construcții . 2. Unealtă agricolă formată din mai multe bare paralele , legate între ele cu lanțuri , folosită la nivelarea pământului ( după arat ) . - Netezi + suf . -
NETEZITÓR , netezitoare , s . n . 1. Unealtă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor formelor de turnătorie . 2. Mașină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit . - Netezi + suf . -
... NEUTRÁL , - Ă , neutrali , - e , adj . 1. ( Rar ) Neutru ( 1 ) . 2. ( Despre sensul cuvintelor ) Care este indiferent față de genul ( feminin sau masculin ) indicat de forma
NEÚTRU , - Ă , neutri , - e , adj . 1. ( Despre state , popoare etc . ) Care este în stare de neutralitate , care nu face parte din beligeranți sau dintre părțile adverse ; neutral ( 1 ) . 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv și nici în sens negativ , care nu trezește nici un interes deosebit , care este nesemnificativ , indiferent ; care manifestă indiferență , lipsă de participare : spec . lipsit de valoare afectivă sau stilistică . 3. ( Gram . ; în sintagmele ) Gen neutru ( și substantivat , n . ) = formă a unor părți de vorbire ( substantivul , adjectivul etc . ) atribuită numelor de lucruri . Substantiv neutru ( și substantivat , n . ) = substantiv de genul neutru . Vocală neutră = vocală medială . 4. ( Chim . ) Care nu are nici caracter acid , nici caracter bazic ; neutral ( 3 ) . 5. ( Fiz . ) Care nu are sarcină electrică ; care posedă în cantități egale sarcină electrică pozitivă și
NICI adv . , conj . I. Adv . 1. ( Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei , exprimând o negație mai categorică decât " nu " și fiind de obicei dublat de " nu " ) Nici nu s - a clintit . 2. ( În expr . ) Nici că = deloc nu . . . 3. ( Împreună cu pron . nehot . " unul " , " una " formează pronume negative ) Nu mai e nici unul . II. Conj . ( De obicei urmat de " nu " ; leagă două sau mai multe propoziții , stabilind un raport de coordonare copulativă și purtând accentul în frază ; repetat , arată excluderea , pe rând , a ideilor exprimate prin propozițiile sau prin cuvintele pe care le precedă ) Nu are timp , nici nu dorește . Nici nu vede , nici nu
NICOVÁLĂ , nicovale , s . f . 1. Unealtă de oțel sau de fontă folosită în atelierele de forjă pentru sprijinirea pieselor de metal supuse prelucrării , în operațiile de deformare plastică prin batere cu ciocanul ; ilău . 2. Unul dintre cele patru oscioare ale urechii medii , de formă asemănătoare cu cea a unei nicovale (
NÍMFĂ , nimfe , s . f . 1. ( În mitologia greacă ) Fiecare dintre zeițele apelor , ale pomilor , ale crângurilor și ale munților , personificând forțele naturii . 2. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a se transforma în insecte adulte ;
NÍPLU , nipluri , s . n . Piesă în formă de tub , cu ajutorul căreia se realizează asamblarea a două conducte , țevi , cabluri