Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORMAT

 Rezultatele 1871 - 1880 din aproximativ 2975 pentru FORMAT.

OBLIGAȚIE

OBLIGÁȚIE , obligații , s . f . 1. Datorie , sarcină , îndatorire . 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane , care le sunt îndatorate , să dea , să facă sau să nu facă ceva . 3. Hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor și - i dă dreptul de a primi , pentru suma împrumutată , un anumit venit fix sub formă de dobândă . [ Var . : obligațiúne s .

 

OBOI

OBÓI , oboaie , s . n . Instrument muzical de suflat în formă de tub , cu ancie dublă , construit din lemn special , cu găuri și cu clape , folosit mai ales în

 

OBOVAL

OBOVÁL , - Ă , obovali , - e , adj . În formă de ou ;

 

OCARINĂ

OCARÍNĂ , ocarine , s . f . Instrument muzical popular de suflat , de dimensiuni mici , din argilă arsă , în formă ovală și cu mai multe găuri , care emite sunete asemănătoare cu cele ale

 

OCCIPITAL

OCCIPITÁL , - Ă , occipitali , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Os nepereche lat , care formează partea de dinapoi și de jos a cutiei craniene . 2. Adj . Care aparține occipitalului ( 1 ) , care se referă la

 

OCHELARI

OCHELÁRI s . m . pl . Dispozitiv optic medical sau de protecție format din două lentile ( fixate într - o ramă ) , care se pune la ochi ( sprijinit pe rădăcina nasului ) cu scopul de a corecta un defect de vedere , de a apăra ochii de praf , de o lumină prea puternică

 

OCHELARIȚĂ

OCHELÁRIȚĂ , ochelarițe , s . f . Plantă erbacee din familia cruciferelor , cu frunzele bazale dispuse în rozetă , cu flori galbene și cu fructele în formă de ochelari ( Biscutella lacvigata ) . - Ochelari + suf . -

 

OCNIȚĂ

ÓCNIȚĂ , ocnițe , s . f . ( Pop . ) 1. Diminutiv al lui ocnă ( 1 ) . 2. Adâncitură într - o sobă de zid , în cuptorul sau în pereții caselor țărănești , în care se păstrează diferite obiecte ; firidă , nișă . 3. Groapă adâncă ; hrubă . 4. ( Reg . ) Schelet de pari în formă de prismă triunghiulară cu două laturi deschise , pe care se întind cerealele cosite sau secerate ca să se usuce ; acoperiș de scânduri sprijinit pe țăruș , sub care se întind snopii de cereale în același scop . [ Pl . și : ocniți ] - Ocnă + suf . -

 

OCRU

ÓCRU s . n . 1. Varietate de argilă de culoare galbenă , roșie , brună etc . , formată din hidroxizi de fier și folosită ca pigment la fabricarea unor vopsele . 2. Vopsea preparată din ocru ( 1 ) . 3. ( Adesea adjectival ) Culoare galbenă -

 

OCTAEDRIC

OCTAÉDRIC , - Ă , octaedrici , - ce , adj . Care are formă de

 

OCTET

OCTÉT , octete , s . n . octeți , s . m . 1. S . n . Formație compusă din opt persoane ( instrumentiști sau cântăreți ) care execută împreună o lucrare muzicală ; lucrare muzicală scrisă pentru această formație . 2. S . n . ( Chim . ) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom . 3. S . m . ( Inform . ) Grup de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>