Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACEIA
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 644 pentru ACEIA.
ENERGETÍSM s . n . Curent filozofic idealist inițiat la sfârșitul sec . XIX , care a încercat să înlăture noțiunea de materie , înlocuind - o cu aceea de energie , considerată ca substanță unică a lumii , rupând astfel mișcarea de
ENORMITÁTE , enormități , s . f . Caracterul a ceea ce este
EU , ( I ) pron . pers . 1 sg . ( II ) euri , s . n . I. Pron . pers . 1 sg . 1. ( La nominativ , ține locul numelui persoanei care vorbește , cu funcțiune de subiect ) Eu merg . 2. ( La dativ , în formele mie , îmi , mi ) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le - a spus . 3. ( La acuzativ , în formele mine , mă , m - ) Oamenii mă laudă . 4. ( Urmat de unul , una la diferite cazuri , exprimă ideea de izolare ) Mie unuia nu - mi trebuie . II. S . n . ( Fil . ) Ceea ce constituie individualitatea , personalitatea cuiva ; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului . [ Pr . : ( I ) ieu . - Var . : ( I , pop . ) io pron . pers . 1
EUTEXÍE , eutexii , s . f . Fenomen prezentat de un amestec a cărui temperatură de fuziune constantă este mai joasă decât aceea a altui amestec făcut în alte proporții . [ Pr . : e -
EVENTÍV , eventive , adj . Verb reflexiv eventiv ( Gram . ; în sintagma ) ( și substantivat , n . ) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare , că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se
EVIDÉNȚĂ , evidențe , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi evident , caracterul a ceea ce este evident ; certitudine . 2. Activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr - un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor , fenomenelor , lucrurilor , bunurilor , persoanelor etc . din punct de vedere cantitativ și
EVITABILITÁTE s . f . Caracterul a ceea ce este evitabil . - Evitabil + suf . -
EXCÉPȚIE , excepții , s . f . 1. Abatere de la regula generală ; ceea ce nu se supune normei generale . 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice . 3. Mijloc de apărare într - un litigiu , tinzând fie la amânarea soluționării acestuia , fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului , fără a se intra în examinarea
EXCITÁNT , - Ă , excitanți , - te , adj . , s . n . 1. Adj . Care excită ; excitator ( 1 ) . 2. S . n . Substanță care stimulează capacitatea funcțională a organismului ; ceea ce provoacă o
EXCLUSIVÍSM s . n . 1. Atitudinea celui care refuză să ia în considerație părerile sau ideile altora . 2. Caracterul a ceea ce este
EXCLUSIVITÁTE , exclusivități , s . f . Stare a două lucruri care se exclud între ele ; situația , calitatea a aceea ce este