Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂRȚI

 Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 327 pentru CĂRȚI.

JERPELIT

JERPELÍT , - Ă , jerpeliți , - te , adj . ( Despre îmbrăcăminte , cărți etc . ) Învechit și rupt ^2 , uzat ; degradat , zdrențuit , jigărit . V.

 

JOC

JOC , jocuri , s . n . 1. Acțiunea de a se juca ( 1 ) și rezultatul ei ; activitate distractivă ( mai ales la copii ) ; joacă . 2. Acțiunea de a juca ( 5 ) ; dans popular ; p . ext . petrecere populară la care se dansează ; horă . 3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă ( baschet , fotbal , rugbi etc . ) 4. Acțiunea de a interpreta un rol într - o piesă de teatru ; felul cum se interpretează . 5. ( Și în sintagma joc de noroc ) = distracție cu cărți , cu zaruri etc . care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri , câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul . 6. ( Tehn . ) Deplasare relativă maximă pe o direcție dată între două piese asamblate , considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă . 7. Model simplificat și formal al unei situații , construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații . 8. ( Muz . ; în sintagma ) Joc de clopoței =

 

LEGĂTOR

LEGĂTÓR , - OÁRE , legători , - oare , subst . I. S . m . și f . 1. Persoană specializată în legatul cărților . 2. Persoană care leagă snopii . II. S . f . Obiect cu care sau în care se leagă

 

LEGĂTOREASĂ

LEGĂTOREÁSĂ , legătorese , s . f . Femeie specializată în legatul cărților . - Legător + suf . -

 

LEGĂTURĂ

... două sau mai multe obiecte , cu care este fixat , imobilizat cineva sau ceva . 4. Basma . 5. Scoarțele și cotorul în care se află legată o carte . 6. Obiecte legate împreună ( într - o pânză sau cu o sfoară , o curea etc . ) spre a se păstra sau a se ...

 

LEGA

LEGÁ^2 , leghez , vb . I . Tranz . ( Înv . ) A lăsa ceva prin legat ^2 , prin testament ; a testa ^1 . LEGÁ^1 , leg , vb . I . I. Tranz . 1. A împreuna , a uni strâns ( printr - un nod , o fundă ) capetele de sfoară , de ață , de sârmă , de lanț etc . ( astfel încât să formeze un tot ) . 2. A închide la gură un sac , o pungă , o boccea etc . , adunând marginile și înnodându - le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă ; a strânge , a împacheta un obiect sau un material într - o învelitoare ( basma , sac , pungă etc . ) și a o închide în felul arătat . 3. A fixa , a strânge ceva cu o funie , cu un șiret etc . ca să nu se desfacă sau să nu se clatine . 4. A prinde una de alta foile unei cărți și a - i pune scoarțe ; a broșa , a cartona ; p . restr . a coperta . II. 1. Tranz . A prinde , a agăța , a atârna un obiect de altul cu ...

 

LEGAT

LEGÁT^4 , - Ă , legați , - te , adj . , adv . 1. Adj . ( Despre oameni ) Zdravăn , vânjos , voinic . 2. Adj . ( Despre sosuri , dulcețuri etc . ) Îngroșat , devenit consistent . 3. Adv . În mod coerent , cu înțeles logic . - LEGÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) lega ^1 . 1. Strângere cu ajutorul unei legături a unor lucruri pentru a le împiedica să se desfacă . 2. Broșare , cartonare a unei cărți . 3. Rodire . - V. lega ^1 . LEGÁT^3 , legați , s . m . 1. Trimis al senatului , al împăratului etc . într - o provincie a Imperiului roman . 2. Reprezentant diplomatic al unui papă . LEGÁT^2 , legate , s . n . Dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva o moștenire , un bun

 

LIBRĂRIE

LIBRĂRÍE , librării , s . f . 1. Magazin în care se vând cărți . 2. ( Înv . ) Ocupația librarului . - Librar + suf . - ărie ( după fr .

 

LIBRAR

LIBRÁR , librari , s . m . Proprietar al unei librării ; negustor de cărți ; p . ext . vânzător într - o

 

LITURGHIER

... LITURGHIÉR , liturghiere , s . n . Carte

 

LIVRESC

LIVRÉSC , - Ă , livrești , adj . Întemeiat numai pe informația din

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>