Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COMUNĂ
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 267 pentru COMUNĂ.
PÍCNIC , picnicuri , s . n . ( Livr . ) Masă ( și petrecere ) comună ( în aer liber ) , de obicei cu contribuția fiecărui participant . [ Acc . și :
... PIDÓSNIC , - Ă , pidosnici , - ce , adj . , s . m . I. Adj . ( Pop . ) Care este ieșit din comun , contrar așteptărilor ( în sens negativ ) ; care se comportă ciudat , sucit ; care face totul pe dos . II. S . m . Numele a două specii de ...
... PIRAMÍDĂ , piramide , s . f . 1. Poliedru cu baza poligonală și fețele triunghiulare , care se unesc într - un vârf comun . 2. Monument funerar gigantic de piatră în formă de piramidă ( 1 ) , ridicat pentru faraonii Egiptului antic ; p . gener . edificiu arhitectonic monumental în formă de piramidă ...
... Intranz . 1. ( Tehn . ; despre două corpuri în contact ; la pers . 3 ) A se roti în jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent , comun celor două corpuri în punctul de contact . 2. Spec . ( Mil . ) A executa o mișcare de rotație în jurul unui militar , al unei formații ...
PLEIÁDĂ , pleiade , s . f . 1. ( La pl . art . ) Grup de stele din constelația Taurului ; Cloșca - cu - Pui . 2. Grup de oameni care activează de obicei în același domeniu și care sunt legați între ei prin concepții și năzuințe comune . 3. Totalitatea izotopilor aceluiași element
... PNEUMOGÁSTRIC , - Ă , pneumogastrici , - ce , adj . Care este comun
... PONCÍF , poncifuri , s . n . Idee , afirmație banală , loc comun
... prin care anumite părți de vorbire cu rol de determinant se plasează în frază după părțile de vorbire pe care le determină ( uneori făcând corp comun
POTRIVÍ , potrivesc , vb . IV . 1. Refl . și tranz . A avea sau a face să aibă însușiri comune cu cineva sau cu ceva , a fi sau a face să fie la fel ; a fi sau a pune pe același plan . 2. Tranz . A așeza ceva la locul nimerit ; a aranja într - un anumit fel , a face să stea așa cum trebuie . 3. Tranz . A pune de acord , a face să corespundă , să fie la fel cu altceva , a adapta , a da după . . . 4. Tranz . A da forma dorită , necesară etc . ; a fasona . 5. Refl . și tranz . A fi sau a face pe măsura cuiva , a - i veni sau a face să vină bine . Haina i se potrivește . 6. Tranz . A face în așa fel încât . . . ; a calcula , a chibzui , a cumpăni . 7. Refl . ( Pop . și fam . ) A da cuiva ascultare , a - i face pe voie ; a consimți . 8. ...
POTRIVÍT^2 , - Ă , potriviți , - te , adj . 1. Care are însușiri comune cu altcineva sau cu altceva , care se armonizează cu cineva sau cu ceva ; asemenea . 2. Corespunzător ( scopului urmărit ) , adecvat , nimerit . 3. Aranjat , așezat ; întocmit , meșteșugit . 4. Moderat , temperat ; de mijloc ; acceptabil . La o depărtare potrivită . - POTRIVÍT^1 s . n . Potrivire ; aranjare , așezare . - V.
... POZITRÓNIU s . n . ( Fiz . ) Formație instabilă formata dintr - un electron și un pozitron , care gravitează în jurul centrului de masă comun