Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSIDERA

 Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 303 pentru CONSIDERA.

NORĂ

NÓRĂ , nurori , s . f . Soția cuiva considerată în raport cu părinții soțului

 

NUL

NUL , - Ă , nuli , - e , adj . 1. Care se reduce la nimic , care nu valorează nimic sau nu se manifestă in nici un fel ; inexistent . 2. ( Despre acte juridice ) Fără valoare legală , considerat ca inexistent . 3. ( Despre oameni și despre acțiunile lor ) Lipsit de orice valoare , fără nici un merit ; total

 

NUMĂRA

... ordine crescândă sau descrescândă . 3. A da ceva cu număr , socotind ; p . ext . a plăti ( în bani ) . 4. A considera , a pune ceva sau pe cineva în același număr , în același grup ; a cuprinde , a îngloba , a reuni ...

 

OAIE

OÁIE , oi , s . f . 1. Animal domestic rumegător , crescut pentru lână , lapte și carne ; spec . femela acestei specii ( Ovis aries ) . 2. ( În limbajul bisericesc ; mai ales la pl . ) Credincios , considerat în raport cu preotul ; creștin , drept - credincios . [ Pr . : oa -

 

OBIECTIVA

... OBIECTIVÁ , obiectivez , vb . I . Tranz . ( Rar ) A considera

 

OCAZIONALISM

OCAZIONALÍSM s . n . Doctrină teologică care consideră că singura cauză reală a modificărilor corporale și sufletești este voința divinității . [ Pr . : - zi -

 

OPINA

... sau a - și da o părere , a fi de părere ; a socoti , a crede , a considera

 

OPTA

OPTÁ , optez , vb . I . Intranz . ( Cu determinări introduse prin prep . " pentru " ) A alege , a prefera din două sau mai multe lucruri , soluții , situații etc . pe cea considerată mai convenabilă ; a se decide în favoarea cuiva sau a

 

ORTODOX

ORTODÓX , Ă , ortodocși , - xe , adj . 1. Care ține de biserica creștină răsăriteană , de ortodoxie , care este conform cu doctrina acestei biserici ; ( despre persoane ) care este adept al ortodoxismului . 2. Conform cu principiile tradiționale ale unei doctrine , ale unei dogme etc . , considerată ca fiind singura adevărată ; ( despre oameni ) care urmează cu fermitate ( sau dogmatic ) o asemenea

 

ORTOFONIE

ORTOFONÍE s . f . Pronunțare considerată normală sau corectă a unui fonem sau a unui grup de

 

OSTRACISM

OSTRACÍSM s . n . 1. Formă de judecată a adunării poporului , în vechea Atena , prin care un cetățean , considerat primejdios pentru libertatea și securitatea regimului , era exilat temporar . 2. Persecuție ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>