Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MOBIL
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 222 pentru MOBIL.
STOR , storuri , s . n . Perdea de țesătură , de împletitură sau din scândurele subțiri , orizontale , paralele și mobile , care se poate lăsa și ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi , destinată să ferească interiorul unei încăperi de razele
TÂMPLÁR , tâmplari , s . m . Meseriaș , muncitor care face mobile și alte obiecte din lemn ; stoler . - Tâmplă ^2 + suf . -
TĂBLÍE , tăblii , s . f . 1. Tablă ^1 ( 2 ) . 2. Parte a unei lucrări de tâmplărie , fierărie sau arhitectură , formată dintr - un panou de lemn , de metal , de faianță , de material plastic etc . fixat pe scheletul unei mobile , al unei
TÁLER^2 , taleri , s . m . Monedă de argint ( austriacă ) care a circulat în trecut și în țările române . TÁLER^1 , talere , s . n . 1. Vas plat de lemn , de pământ ars , de metal , din care se mănâncă ; talger , farfurie . 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanțe , în care se pun fie obiectele de cântărit , fie greutățile ; tas . 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave , folosite în fanfară sau în orchestre , care , prin lovirea unuia de celălalt , produc un sunet puternic și metalic marcând ritmul sau cadența ; talger . 4. Piesă subțire de metal , de lemn etc . , de formă plată și aproximativ rotundă , cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte . 5. Disc de pământ ars sau de asfalt , care servește ca țintă mobilă în tirul
TAMBÚR , tambure , ( 1 , 2 ) s . n . , tamburi , ( 3 ) s . m . 1. S . n . Piesă în formă de cilindru gol , fixă sau mobilă în jurul unui ax , făcută din metal , din lemn etc . , cu diverse întrebuințări în tehnică ; tobă . 2. S . n . Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol , interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit . 3. S . m . ( Ieșit din uz )
... TANGÓN , tangoane , s . n . ( Mare ) 1. Catarg orizontal mobil , cu funii și scară , folosit pe timp de furtună pentru coborârea și urcarea oamenilor în și din barcă . 2. Drug de lemn fixat la un ...
TAPIȚÉR , tapițeri , s . m . Meseriaș specialist în tapisarea mobilelor . - Probabil din pol . tapicer , bg . tapițer . Cf . germ . %
TAPISÁ , tapisez , vb . I . Tranz . 1. A îmbrăca o mobilă cu stofă , cu pânză , mătase , vinilin , piele etc . peste materialul de umplutură , elementele elastice , pânza de rezistență ; a capitona . 2. A tapeta . [ Var . : tapițá vb .
TAPISÁT , - Ă , tapisați , - te , adj . ( Despre pereți ) Acoperit cu tapete ( 1 ) ; ( despre mobile ) îmbrăcat în stofă , pânză , mătase , vinilin , piele etc . ; capitonat . [ Var . : tapițát , - ă adj . ] - V.
TAPISERÍE , tapiserii , s . f . 1. Lucru de mână cusut pe o canava cu lână , cu mătase , cu fir . 2. Partea tapisată a unei mobile . [ Var . : tapițeríe s .
TATÚ , tatu , s . m . Nume dat mai multor genuri de mamifere nocturne fără dinți , cu corpul acoperit de plăci osoase și cornoase mobile , care trăiesc în America Centrală , de Sud și în Mexic ; animal aparținând unuia dintre aceste