Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PIERDE

 Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 259 pentru PIERDE.

PĂLI

... A deveni palid , a se îngălbeni la față ( de emoție , din cauza unei boli etc . ) . 2. ( Despre surse luminoase ) A - și pierde

 

PĂSTRĂTOR

... PĂSTRĂTÓR , - OÁRE , păstrători , - oare , adj . Care păstrează ( bine ) ceva ; care nu strică , nu risipește , nu pierde

 

PALINDROM

PALINDRÓM , palindromuri , s . n . Grup de cuvinte sau cuvânt care poate fi citit de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga fără să - și piardă sensul ; p . ext . joc distractiv constând în găsirea unui cuvânt care citit și normal și invers , să aibă fie același înțeles , fie , în al doilea caz , să dea un alt

 

PAMA

... PAMÁ , pamez , vb . I . Intranz . ( Franțuzism ) A leșina , a se pierde

 

PARIU

PARÍU , pariuri , s . n . 1. Convenție prin care fiecare dintre persoanele care susțin lucruri contrare într - o dispută se obligă să ofere o compensație materială celui care se va dovedi că are dreptate ; rămășag , prinsoare . 2. Joc de noroc , în special la cursele de cai , constând dintr - o miză care dă dreptul participantului câștigător la o cotă din totalul sumelor mizate de cei care au

 

PENSIE

PÉNSIE , pensii , s . f . Sumă de bani lunară ce se acordă persoanelor care au ieșit din activitatea profesională pentru limită de vârstă , pentru invaliditate etc . sau care și - au pierdut susținătorul și sunt incapabile de

 

PIERZĂTOR

... PIERZĂTÓR , - OÁRE , pierzători , - oare , adj . ( Înv . și pop . ) Care nimicește , distruge sau vatămă ; care aduce un prejudiciu moral . - Pierde

 

PIERZANIE

... PIERZÁNIE s . f . ( Pop . ) 1. Moarte ( năprasnică , violentă ) , ucidere în masă ; primejdie de moarte , nenorocire , suferință mare , dezastru , prăpăd . 2. Decădere , degradare ( morală ) ; desfrâu , perdiție . - Pierde

 

PIERZARE

... PIERZÁRE s . f . ( Pop . ) Pierzanie . V. pierde

 

POLIFONIE

POLIFONÍE , polilonii , s . f . Artă și știință a suprapunerii coordonate a mai multor linii melodice care se află în relații armonice , fără ca în ansamblu ele să - și piardă individualitatea melodică ; p . restr .

 

PONOSI

PONOSÍ , ponosesc , vb . IV . Tranz . 1. ( Pop . ) A face ca un obiect ( de îmbrăcăminte ) să - și piardă aspectul și coloritul inițial ; a murdări , a uza , a degrada , a strica ( prin întrebuințare îndelungată ) . 2. ( Înv . și reg . ) A bârfi , a ponegri , a defăima ; a calomnia , a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>