Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REZULTAT
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 309 pentru REZULTAT.
MORTINATALITÁTE s . f . Indice rezultat din raportul dintre numărul de copii născuți morți și numărul total al copiilor născuți vii , într - o anumită perioadă , pe un anumit
MUCILÁGIU , mucilagii , s . n . 1. Substanță cleioasă care se afla în semințele de cereale , de leguminoase sau de plante uleioase , folosită , pentru proprietățile ei emoliente , în medicină , la aplicarea de cataplasme , loțiuni etc . 2. Material cleios ( dăunător ) rezultat prin degradarea compușilor celulozei din pasta de hârtie , sub acțiunea unor ciuperci și
MULTÍPLU , - Ă , multipli , - e , s . m . adj . 1. S . m . ( Mat . ) Număr întreg divizibil cu un număr întreg dat ; produs rezultat din înmulțirea unui număr dat cu un număr întreg . 2. S . m . ( Mat . ) Fiecare dintre unitățile de măsură mai mari decât unitatea - tip , considerate în raport cu aceasta . 3. Adj . ( La pl . ) Care este în număr mai mare și de mai multe feluri ; numeros , felurit . 4. Adj . ( La sg . ) Care are o structură complexă , care prezintă aspecte diverse ;
NANÍSM s . n . 1. Anomalie caracterizată prin creștere insuficientă în înălțime raportată la media vârstei și a speciei sau a rasei respective . 2. Încetinire sau oprire a creșterii plantelor ca rezultat al unor condiții nefavorabile sau al acțiunii unor agenți
NATALITÁTE s . f . Indice rezultat din raportarea nou - născuților vii la mia de locuitori într - o anumită perioadă de timp și care indică frecvența nașterilor în cadrul unei populații
... Universul ; Universul considerat ca o forță activă , creatoare , condusă după anumite legi . 3. Ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere , care rezulta din conformația sa și care o caracterizează , constituind esența sa ; fel propriu de a fi al cuiva ; fire , temperament . 4. Caracter specific al ...
NAZÁL , - Ă , nazali , - e , adj . 1. Care ține de nas ( 1 ) , privitor la nas , al nasului . 2. ( Fon . ; despre voce , sunete ; adesea adverbial ) Care are un timbru specific , rezultat din faptul că , în timpul emiterii , aerul este expirat ( exclusiv sau parțial ) pe nas ( 1 ) ; p . ext . ( despre timbru , rezonanță ) caracteristic pentru vocea sau pentru sunetele emise pe
NEOKANTIANÍSM s . n . Curent filozofic de la sfârșitul sec . XIX , care reluând unele teze din filozofia lui Kant a căutat să asimileze noile rezultate ale științelor . [ Pr . : ne - o - kan - ti - a - ] - Neo - + kantianism ( după fr . néo -
NOD , noduri , s . n . 1. Loc în care se leagă două fire , două sfori , două fâșii de pânză etc . ca să se țină strâns împreună ; loc în lungul sau la capătul unui fir , al unei sfori , al unei fâșii de pânză etc . unde s - a făcut un ochi prin care s - a petrecut unul dintre capete și s - a strâns tare ; legătură obținută astfel . 2. Proeminență pe trunchiul unui arbore , pe tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor ; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer . 3. ( Înv . și pop . ) Articulație , încheietură ( a degetelor ) . 4. ( În sintagmele ) Nodul gâtului ( sau gâtlejului , beregatei etc . ) = mărul lui Adam . Nod vital = punct situat în bulbul rahidian corespunzând centrului respirator și a cărui lezare are ca urmare moartea imediată prin oprirea respirației . 5. Umflătură , tumoare , nodozitate , gâlcă rezultată dintr - o stare patologică . 6. Punct dublu al unei curbe în care aceeași ramură a curbei se intersectează pe ea însăși . 7. Fiecare dintre punctele în care sunt dispuși atomii , moleculele unei rețele cristaline . 8. Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui astru intersectează planul ...
NODOZITÁTE , nodozități , s . f . 1. Formație patologică rezultată din înmulțirea celulelor rădăcinilor de leguminoase în urma infecției cu anumite bacterii . 2. Proeminență la articulațiile corpului sau a unei părți a lui . 3. Ridicătură mică , rotunjită pe suprafața unui
NÚMĂR , numere , s . n . I. 1. Cantitate de elemente de același fel care intră într - o înșiruire , cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeași natură ; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări ; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate , un asemenea rezultat . 2. Categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare ale aceluiași obiect . II. 1. Cifră sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr - o mulțime de obiecte sau de clase de obiecte organizate într - un anumit fel , ca indice de mărime , de valoare etc . ; p . ext . obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre , care poartă pe el o asemenea indicație . 2. Bucată sau parte din programul unui concert , al unui spectacol de estradă , de circ etc . ; parte distinctă dintr - o operă ( duet , arie etc . ) . III. ( Fam . , în expr . ) Numărul unu = de prima calitate , fără pereche ; strașnic ,