Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SINGUR
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 354 pentru SINGUR.
MONOGENOPATÍE , monogenopatii , s . f . ( Med . ) Denumire generică pentru afecțiuni condiționate de o singură mutație genetică . - Probabil din
... MONOGÉRMĂ , monogerme , adj . ( Bot . ; despre semințe ) Cu un singur
... MONOHIBRIDÁ , monohibridez , vb . I . Tranz . ( Biol . ) A încrucișa indivizi care diferă printr - un singur
... MONOHIBRIDÁT , - Ă , monohibridați , - te , adj . ( Despre specii , indivizi ) Care a fost încrucișat cu indivizi care diferă printr - un singur
... MONOHIBRIDÍSM s . n . ( Biol . ) Încrucișare între indivizi care diferă printr - un singur
MONOHIDRÁT , monohidrați , s . m . ( Chim . ) Hidrat al unei substanțe solide care conține o singură moleculă de
MONOIDEÍSM s . n . Predominare a unei singure idei în gândire . [ Pr . : - no -
MONOLÍNGV , - Ă , monolongvi , - e , adj . ( Despre dicționare , ediții etc . ) Într - o singură limbă ;
MONOLINGVÍSM s . n . Întrebuințare a unei singure limbi ( cea maternă ) de către același individ sau același grup
... MONOLÓG , monoloage , s . n . 1. Scenă dintr - o lucrare dramatică în care un personaj , fiind singur pe scenă , își exprimă cu glas tare gândurile . 2. Vorbire neîntreruptă a cuiva , fără a da altuia timp pentru replică ; vorbire ...
... MONOLOGÁ , monologhez , vb . I . Intranz . A vorbi singur