Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EA

 Rezultatele 1981 - 1990 din aproximativ 3264 pentru EA.

NUR

NUR , nuri , s . m . ( Pop . și fam . ) Calitate a unei femei de a atrage , de a plăcea ( unei persoane de sex opus ) prin farmecul , drăgălășenia , grația ei ; p . ext . aspect atrăgător al unei femei ; vino -

 

NUTRIRE

NUTRÍRE , nutriri , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a ( se ) nutri și rezultatul ei . - V.

 

OȚELIRE

OȚELÍRE , oțeliri , s . f . Acțiunea de a ( se ) oțeli și rezultatul ei ; fortificare , călire . - V.

 

OBȘTIRE

OBȘTÍRE , obștiri , s . f . ( Înv . ) Acțiunea de a obști și rezultatul ei ; înștiințare , anunțare . - V.

 

OBȚINERE

OBȚÍNERE , obțineri , s . f . Acțiunea de a obține și rezultatul ei ; dobândire , primire ; repurtare . - V.

 

OBIDIRE

OBIDÍRE , obidiri , s . f . ( Înv . și pop . ) Acțiunea de a ( se ) obidi și rezultatul ei ; suferință , chin , amar ; asuprire , împilare . - V.

 

OBIECTIV

... OBIECTÍV , - Ă , obiectivi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. ( Fil . ) Care există în afara conștiinței omenești și independent de ea . 2. Care are însușirea de a reda realitatea în chip nefalsificat , detașat de impresii subiective ; nepărtinitor , imparțial ; obiectivist ( 2 ) . 3. ( Gram . ) Care se ...

 

OBLĂDUIRE

OBLĂDUÍRE , oblăduiri , s . f . ( Înv . și pop . ) Acțiunea de a ( se ) oblădui și rezultatul ei . V.

 

OBLIGAȚIE

OBLIGÁȚIE , obligații , s . f . 1. Datorie , sarcină , îndatorire . 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane , care le sunt îndatorate , să dea , să facă sau să nu facă ceva . 3. Hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor și - i dă dreptul de a primi , pentru suma împrumutată , un anumit venit fix sub formă de dobândă . [ Var . : obligațiúne s .

 

OBLITERARE

OBLITERÁRE , obliterări , s . f . Acțiunea de a ( se ) oblitera și rezultatul ei ; obliterație . - V.

 

OBLOJIRE

OBLOJÍRE , oblojiri , s . f . ( Înv . și pop . ) Acțiunea de a ( se ) obloji și rezultatul ei . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>