Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCONJURĂTOR
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 54 pentru ÎNCONJURĂTOR.
DOMINÁ , domín , vb . I . 1. Tranz . ( Despre oameni , idei , concepții etc . ) A ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa ; a stăpâni . 2. Tranz . și intranz . A întrece ( cu mult ) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare , a se înălța deasupra tuturor . 3. Intranz . și tranz . A se impune prin număr sau prin intensitate ; a predomina , a
... Producere , de către un corp sau un dispozitiv , a unor gaze , a unor unde etc . care se pot propaga în mediul înconjurător
... a scoate , a da o lege , un decret etc . 3. A produce gaze , radiații etc . care se pot propagă în mediul înconjurător
... ENDOTÉRMIC , - Ă , endotermici , - ce , adj . ( Despre unele fenomene fizice sau chimice ) Care se produce cu absorbție de căldură din mediul înconjurător
ENUCLEÁRE , enucleări , s . f . Extirpare a unei formații organice circumscrise sau a unei tumori prin izolare de țesuturile înconjurătoare ; enucleație . [ Pr . : - cle -
EXTÁZ , extaze , s . n . 1. Stare psihică de mare intensitate , caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare , imobilitate , scăderea controlului asupra propriei persoane , euforie , halucinații etc . , care apare sub influența unor ritualuri și practici religioase . 2. Admirație profundă , nețărmurită ; adorație ,
EXTRAVERTÍT , - Ă , extravertiți , - te , adj . Tip extravertit ( În sintagma ) = tip psihologic caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare , prin exteriorizarea sentimentelor ;
... apărare a sănătății oamenilor și formele de aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependenței și interacțiunii dintre om și mediul înconjurător , a condițiilor de trai , precum și a relațiilor sociale și de producție . 2. Ansamblu de reguli și de măsuri practicate pe ...
INCONȘTIÉNȚĂ s . f . 1. Lipsă sau pierdere a cunoștinței , care apare în diferite boli neuropsihice . 2. Lipsa unei atitudini conștiente , raționale fată de realitatea înconjurătoare ; stare sufletească în care omul nu - și dă seama de actele sale . [ Pr . : - ști -
INCONȘTIÉNT , - Ă , inconștienți , - te , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care nu este conștient , care nu știe ce face , care și - a pierdut cunoștința ( ca urmare a unei stări patologice ) . 2. ( Adesea adverbial ) Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare ; fără minte , fără judecată . II. S . n . Activitate psihică a omului de care el nu - și dă seama , totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței . [ Pr . : - ști -
MÉDIU^2 , - IE , medii , adj . , s . f . 1. Adj . Care se află în mijloc ; de mijloc , mijlociu . 2. Adj . Care reprezintă o medie ( 3 ) . 3. S . f . Valoare mijlocie a mai multor mărimi . MÉDIU^1 , medii , s . n . 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile . 2. Societatea , lumea în mijlocul căreia trăiește cineva : ambianță . 3. Substanță solidă , lichidă sau gazoasă , câmp electromagnetic sau gravitațional etc . în care se desfășoară fenomenele fizice . 4. Persoană care poate fi trecută în stare de hipnoză , de transă și despre care , în practicile oculte , se crede că poate comunica cu spiritele și poate servi ca intermediar între ele și cei