Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNRUDIT
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 63 pentru ÎNRUDIT.
CATEGORÍE , categorii , s . f . 1. Noțiune fundamentală și de maximă generalitate care exprimă proprietățile și relațiile esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor realității . 2. Grup de ființe , de obiecte sau de fenomene de același fel sau asemănătoare între ele . 3. ( Biol . ; în sintagma ) Categorie sistematică ( sau taxonomică ) = fiecare dintre marile grupe de plante sau de animale asemănătoare și înrudite ( clase , ordine , familii etc . ) . 4. ( Sport ) Fiecare dintre grupele în care sunt împărțiți sportivii sau echipele după criterii de greutate , vârstă , sex , clasificare sportivă sau grad de
CER ^2 , ceruri , s . n . 1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii ; ( mai ales ) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului , care are o formă aparent emisferică ; boltă cerească , firmament . 2. Aer , văzduh , atmosferă . 3. Rai ^1 , eden , paradis . CER ^1 , ceri , s . m . Arbore mare din familia fagaceelor , înalt până la 30 m , înrudit cu stejarul , cu scoarța negricioasă , cu frunze pieloase , bogate și cu fructele ghinde , foarte căutat ca lemn de foc ( Quercus
CONSANGVÍN , - Ă , consangvini , - ne , adj . Înrudit ( din partea tatălui ) ; ( despre frați și surori ) care au același tată ; p . ext . rudă , rubedenie . [ Var . : consanguin , - ă
CONSANGVINIZÁRE s . f . ( Biol . ) Metodă aplicată în lucrările de selecție și de ameliorare , care constă în fecundarea efectuată între organisme
CONTÍGUU , - UĂ , contigui , - ue , adj . ( Livr . ) Care se leagă , se înrudește , se unește cu ceva , care are elemente apropiate , comune cu altceva . [ Pr . : - gu -
COTILOSAURIÁN , cotilosaurieni , s . m . ( La pl . ) Ordin de reptile fosile înrudite cu stegocefalii ; ( și la sg . ) animal din acest ordin . [ Pr . : - sa - u - ri -
... CUMETRÍ , cumetresc , vb . IV . Refl . recipr . ( Pop . ) A se înrudi
FACULTÁTE , facultăți , s . f . 1. Capacitate , posibilitate , însușire morală sau intelectuală a cuiva ; aptitudine . 2. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior , condusă de un decan și cuprinzând un ansamblu de discipline înrudite între ele , pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într - un anumit domeniu de
FIGÚRĂ , figuri , s . f . 1. Înfățișare a feței , a obrazului cuiva ; chip , față , obraz . 2. Imagine plastică a unei ființe sau a unui obiect , redată prin desen , pictură , sculptură etc . 3. Persoană ; ( în special ) persoană purtătoare a unor caractere individuale sau sociale proprii ; tip , personalitate . 4. ( În sintagmele ) Figură de stil ( sau poetică ) = procedeu stilistic prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau se asociază cuvintele în așa fel ca sensurile vechi să se îmbogățească , pentru a da mai multă forță imaginii sau expunerii prezentate . Figură etimologică = construcție sintactică în care se alătură două cuvinte înrudite etimologic ( de obicei un verb și un substantiv ) sau apropiate din punct de vedere semantic . " Și - a trăit traiul " reprezintă o figură etimologică . ( Log . ) Figuri silogistice = forme de silogism care se deosebesc între ele după locul ocupat de termenul mediu în premise . 5. Poziție sau ansamblu de poziții și de mișcări la dans , la balet , la scrimă , la patinaj
FRATRÍE , fratrii , s . f . 1. Subdiviziune a triburilor grecești . 2. Grupare mare de plante înrudite
GÂRNIȚĂ , gârnițe , s . f . Arbore înrudit cu stejarul , cu tulpina dreaptă , a cărei scoarță are la exterior un strat solzos , cu frunze mari , lungi , fără pețiol ( Quercus frainetto ) . [ Var . : gârneáță s .