Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNTÂMPLĂTOR
Rezultatele 21 - 24 din aproximativ 24 pentru ÎNTÂMPLĂTOR.
PLÉBE s . f . 1. ( În Roma antică ) Categorie socială de oameni liberi fără o activitate permanentă , care trăiau din câștiguri întâmplătoare și din distribuții făcute de stat . 2. ( În evul mediu ) Pătura cea mai săracă a populației orășenești din apusul Europei , aflată în afara ierarhiei feudale și care , alături de țărănime , a avut un rol important în revoluțiile din sec . XVI - XVII . 3. ( Livr . ) Pătură socială fără drepturi , asuprită și exploatată ; p . ext . mulțime ,
... RANDOMIZÁ , randomizez , vb . I . Tranz . ( Englezism ) A distribui întâmplător
... Adesea adverbial ) Care apare , care se manifestă pe ici , pe colo sau din când în când ; lipsit de continuitate ; distanțat , rar ; împrăștiat , dispersat , răzleț , izolat ; întâmplător
... STOCÁSTIC , - Ă , stocastici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre fenomene ) Care se produce întâmplător , care este legat de hazard . 2. S . f . ( Mat . ) Aplicare a calcului probabilităților la rezultatele obținute prin statistică . [ Var . : stohástic , - ă adj . , s ...