Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ADĂUGAT

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 105 pentru ADĂUGAT.

ADNAT

ADNÁT , - Ă , adnați , - te , adj . ( Bot . ; despre unele organe ) Crescut pe ceva , care se

 

ADSTRAT

ADSTRÁT s . n . ( Lingv . ) Totalitatea elementelor străine care se adaugă unui idiom după constituirea

 

AFINANT

AFINÁNT , afinanți , s . m . Substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru a se realiza afinarea ( 3 ) . - Afina + suf . -

 

AGLUTINANT

AGLUTINÁNT , - Ă , aglutinanți , - te , adj . , subst . I. Adj . Care unește , lipește , care aglomerează prin alipire , care servește la aglutinare . II. 1. S . m . Anticorp în organismul animal care are proprietatea de a coagula bacteriile pătrunse în organism . 2. S . n . Substanță vâscoasă preparată din amidon , dextrină , gumă și albumină , care se adaugă în pasta de imprimat pentru a păstra desenul pe

 

ALIAT

ALIÁT , - Ă , aliați , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Unit , întovărășit cu cineva printr - o alianță în vederea unei acțiuni comune ; ( despre un stat ) care a încheiat un tratat de alianță . 2. S . m . și f . Persoană , clasă , partid , stat etc . care se unește cu cineva în vederea unei acțiuni comune . 3. Adj . ( Despre metale ) Căruia i s - a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente , pentru a forma un aliaj . [ Pr . : - li - at ] - V.

 

ANEXA

... ANEXÁ , anexez , vb . I . Tranz . A alipi , a alătura , a adăuga

 

ANEXAT

ANEXÁT , - Ă , anexați , - te , adj . Alăturat , alipit , adăugat la ceva . V.

 

ANTIDETONANT

ANTIDETONÁNT , antidetonante , s . n . Substanță chimică care se adaugă la un amestec carburant spre a - i micșora detonația . [ Pl . și : ( m . )

 

ARTICULA

... A pronunța , a rosti un sunet , un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire . 2. Tranz . A pune , a adăuga

 

AUGMENT

AUGMÉNT , augmente , s . n . Vocală adăugată ( în unele limbi indo - europene ) la începutul unei forme verbale pentru a marca trecutul

 

BLANC

BLANC ^2 , blancuri , s . n . Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite . BLANC ^1 s . n . 1. Piele tăbăcită , suplă și elastică , folosită în marochinărie . 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>