Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AUZI

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 53 pentru AUZI.

CICĂ

... altora ) ( Se ) spune că . . . ( lumea ) zice că . . . , după cum ( se ) crede . 2. ( Indică un sentiment de mirare sau de îndoială ) Dacă poate fi cu putință ! auzi

 

CONTRATEMĂ

CONTRATÉMĂ , contrateme , s . f . Melodie care se aude concomitent cu subiectul în timpul expunerii lui într - o lucrare polifonică ; contrapunct ( 1 ) ,

 

CORNAJ

CORNÁJ s . n . 1. Zgomot produs de trecerea aerului prin căile respiratorii ( laringe , bronhii , trahee ) , îngustate din cauza unor leziuni , a unor infecții etc . 2. Sforăiala care se aude la cai când sunt goniți la

 

DEȘTEPT

DEȘTÉPT , DEȘTEÁPTĂ , deștepți , deștepte , adj . 1. Care nu doarme ; treaz . 2. ( Adesea substantivat ) Care înțelege cu ușurință și exact ceea ce citește , aude , vede ; ager la minte ,

 

DESLUȘI

... vb . IV . 1. Tranz . A distinge , a deosebi un sunet sau un zgomot ( dintr - o larmă de zgomote ) ; a auzi . 2. Tranz . A distinge , a recunoaște , a observa , a vedea ( în semiîntuneric sau într - un spațiu slab ...

 

DESLUȘIT

DESLUȘÍT , - Ă , deslușiți , - te , adj . ( Adesea adverbial ) 1. Care se aude limpede . 2. Care se vede precis . 3. Pe înțeles , lămurit , răspicat . - V.

 

ECOLALIE

ECOLALÍE s . f . Simptom al unor boli nervoase care se manifestă prin repetarea automată a sunetelor auzite la

 

HURUI

HURUÍ , pers . 3 húruie , vb . IV. 1. Intranz . A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță , când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul ; a hurdui ; a hodorogi . 2. Refl . ( Reg . ) A se dărâma , a se surpa , a se nărui . [ Var . : huluí , uruí vb . IV ] - Formație

 

IEȘI

IEȘÍ , ies , vb . IV . Intranz . 1. A părăsi un loc , o încăpere , un spațiu închis , limitat , plecând afară ; a trece din interior în exterior . 2. A se ivi , a apărea , a se face văzut sau auzit . 3. A părăsi o poziție , o situație , o stare ; a se desprinde , a se elibera . 4. A ajunge , a izbuti , a reuși ( într - un anumit fel ) . A ieșit primul . 5. A rezulta de pe urma unui efort , a unei activități etc . ; a obține un câștig material . 6. A se decolora ; a se

 

INAUDIBIL

... INAUDÍBIL , - Ă , inaudibili , - e , adj . Care nu se poate auzi

 

INIMĂ

ÍNIMĂ , inimi , s . f . I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator , situat în partea stângă a toracelui , care are rolul de a asigura , prin contracțiile sale ritmice , circulația sângelui în organism , la om și la animalele superioare ; cord ^1 . 2. ( Pop . ) Stomac , burtă , pântece , rânză . 3. ( La cărțile de joc ) Cupă ^2 . 4. Piesă sau organ de mașină care are formă asemănătoare cu o inimă ( I 1 ) . II. Fig . 1. Inima ( I 1 ) considerată ca sediu al sentimentelor umane : a ) ( În legătură cu bucurii , plăceri ) I s - a bucurat inima când a auzit vestea cea bună . 2. Inima ( I 1 ) considerată ca centru și simbol al vieții sufletești . L - am șters din inimă . III. Fig . 1. Caracter , fire . Seamănă cu tatăl lui la chip și la inimă . 2. Ființa , om , individ . Înflăcărarea a cuprins toate inimile . IV. P . anal . 1. Mijloc , centru , interior . 2. Piesă sau element de construcție care ocupă un loc central într - un sistem tehnic sau într - un element al acestuia . 3. Partea din interior a unei plante , a unei legume , a unui fruct ; miez . 4. ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>