Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BOIEREȘTE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 35 pentru BOIEREȘTE.

OGRADĂ

OGRÁDĂ , ogrăzi , s . f . 1. Curte , bătătură . 2. ( Reg . ) Grădină cu pomi fructiferi ; livadă . 3. Gospodărie ( alcătuită din casă și acareturi ) a unui boier ; curte

 

OHABĂ

OHÁBĂ , ohabe , s . f . ( Înv . ) 1. Moșie ( ereditară ) inalienabilă , scutită de impozite și de prestații . 2. Denumire a imunității boierești și mănăstirești în evul mediu , în Țara

 

PÂRCĂLAB

PÂRCĂLÁB , pârcălabi , s . m . 1. Titlu dat în evul mediu , în țările românești , persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ , a unui ținut , a unei cetăți , având atribuții militare , administrative și judecătorești ; persoană care purta acest titlu . 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești , în evul mediu ; ( mai târziu ) primar ( rural ) . 3. ( Reg . ) Comandant al unei închisori ;

 

PAIA

PAIÁ , paiele , s . f . Titlu onorific dat , în ierarhia boierească din țările românești , boierilor care nu aveau slujbă de stat ; persoană care avea acest

 

PITĂREL

PITĂRÉL , pitărei , s . m . Titlu în ierarhia boierească a țărilor române , mai mic decât acela al pitarului ; boier care avea acest titlu . - Pitar + suf . -

 

PITAC

PITÁC^1 , pitace , s . n . ( Înv . ) 1. Decret de ridicare la rang boieresc ; diplomă de boierie . 2. Act oficial , poruncă scrisă ; ordonanță , dispoziție . 3. Scrisoare , răvaș . PITÁC^2 , pitaci , s . m . 1. Monedă austriacă de argint , care a circulat în sec . XVIII și în țările românești ; monedă rusească de argint sau de aramă ; ( sens curent ) ban de valoare mică ; patașcă . 2. P . gener . Ban , monedă . [ Var . : patácă s .

 

POSLUȘNIC

POSLÚȘNIC , poslușnici , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări . 2. ( Înv . ) Infirmier . [ Var . : ( înv . ) poslújnic s .

 

ROBOTĂ

RÓBOTĂ s . f . 1. ( În evul mediu ) Obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal ; ( mai târziu ) muncă pe care o prestau ( de câteva ori pe săptămână ) țăranii săraci din țările române în folosul boierilor ; clacă , boieresc . 2. Muncă , activitate neîntreruptă ( și grea ) . [ Acc . și : robótă . - Var . : ( înv . ) róbot s .

 

SACNASIU

SACNASÍU , sacnasie , s . n . ( Turcism înv . ) Încăpere mică la catul de sus al caselor domnești și boierești , ieșită în afară din fațada clădirii și închisă cu geamlâc sau cu

 

SURUGIU

SURUGÍU , surugii , s . m . 1. Vizitiu care conducea ( călare pe unul dintre cai ) diligențele , poștalioanele sau trăsurile boierești . 2. ( Pop . ; art . ) Numele unei constelații din emisfera

 

TRETI

TRÉTI adj . invar . ( Înv . ; precedă un titlu boieresc ) Al treilea ( în

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>