Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂZUȚI
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 82 pentru CĂZUȚI.
DESPOTCOVÍT , - Ă , despotcoviți , - te , adj . Căruia i - au căzut sau i - au fost scoase potcoavele ; fără potcoave . - V.
DRAPÁ , drapez , vb . I . 1. Tranz . A împodobi sau a acoperi o fereastră , o ușă etc . cu o draperie ; a acoperi un perete , o mobilă etc . cu stofă aranjată în cute . 2. Tranz . și refl . A ( se ) îmbrăca cu un veșmânt larg care cade în
DRAPÁT , - Ă , drapați , - te , adj . 1. Care este împodobit sau acoperit cu o draperie . 2. Care este dispus în cute ; care cade în
EXTAZIÁT , - Ă , extaziați , - te , adj . Căzut în extaz , plin de admirație , cuprins de extaz ; p . ext . încântat , fermecat . [ Pr . : - zi - at ] - V.
FÁȚĂ , fețe , s . f . I. 1. Partea anterioară a capului omului și a unor animale ; chip , figură . 2. Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale . Au căzut cu fața la pământ . 3. ( Pop . ; determinat prin " de om " sau " pământeană " ) Om . 4. Persoană , personaj . Fețe simandicoase . II. 1. ( Mat . ) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru ; fiecare dintre planele care formează un diedru . 2. Suprafață ( în special a pământului , a apei ) . 3. Înfățișare , aspect . 4. Culoare . 5. Partea lustruită , poleită , finisată atent etc . a unui obiect . 6. ( În sintagmele ) Față de masă = material textil , plastic etc . folosit spre a acoperi o masă ( când se mănâncă sau ca ornament ) . Față de pernă ( sau de plapumă ) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna ( sau plapuma ) . 7. Prima pagină a fiecărei file . 8. Fațadă . 9. ( În sintagma ) Fața dealului ( sau a muntelui etc . ) = partea dealului ( sau a muntelui etc . ) orientată spre soare sau spre
FALȚ , falțuri , s . n . 1. Clește de formă specială , folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei . 2. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit . 3. Tăietură , scobitură făcută pe marginea unei scânduri , a unei țigle etc . , pentru a permite îmbinarea cu altă scândură , țiglă etc . cu o tăietură corespunzătoare . 4. ( Poligr . ) Bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate într - un
FLORÍI s . f . pl . Sărbătoare creștină , care cade în duminica dinaintea Paștelui ; duminica
FOCÁR , focare , s . n . 1. Punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic ( lentilă , oglindă , etc . ) pe care au căzut raze paralele . 2. ( Geom . ) Fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanțe până la punctele curbei dau o sumă , o diferență sau un produs constant . 3. Parte a cuptoarelor , a căldărilor de abur sau a instalațiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului . 4. ( Geol . ; în sintagmele ) Focar magmatic = bazin magmatic . Focar seismic = hipocentru . 5. Fig . Izvor , sediu principal , punct de concentrare și de răspândire ( a unor acțiuni , idei , sentimente etc . ) . 6. ( Med . ; în sintagma ) Focar de infecție = centru al unui proces inflamator , loc în care se colectează puroiul ; loc de unde se pot răspândi microbi provocatori de infecții ; p . ext . loc murdar , neîngrijit . 7. ( Înv . și pop . ) Fochist . - Foc ^1 + suf . - ar ( după fr .
FOLOȘTÍNĂ , foloștine , s . f . 1. Rămășiță de la vegetale fierte , de la boabe de struguri tescuite , etc . 2. ( Rar ) Zăpadă care cade în fulgi mari . - Et .
FOTODIÓDĂ , fotodiode , s . f . 1. Diodă a cărei funcționare este dependentă de intensitatea fluxului luminos care cade asupra sa . 2. Celulă fotoelectrică . [ Pr . : - di -
FOTOELECTRICITÁTE s . f . Fenomen datorită căruia un material emite electroni când cade pe el