Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CEL MAI ÎNALT
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 52 pentru CEL MAI ÎNALT.
... CULMINÁ , pers . 3 culmineáză , vb . I. Intranz . 1. ( Despre aștri ) A atinge punctul de culminație . 2. Fig . A atinge stadiul cel mai înalt
... Canapea fără spătar , pe care se poate ședea sau dormi . II. 1. ( În Imperiul Otoman ) Consiliu cu atribuții politice , administrative și juridice , alcătuit din cei mai
... EMINAMÉNTE adv . În gradul cel mai înalt
... ESTÉTIC , - Ă , estetici , - ce , subst . , adj . 1. S . f . Știință care studiază legile și categoriile artei , considerată ca forma cea mai înaltă de creare și de receptare a frumosului ; ansamblu de probleme privitoare la esența artei , la raporturile ei cu realitatea , la metoda creației ...
... FÉLDMAREȘAL , feldmareșali , s . m . Cel mai înalt
... GÉNIU , genii , s . n . I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului , caracterizată printr - o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate ; persoană care are o ...
... urma unor tulburări în starea psihofizică a omului . 2. ( La pl . ) Plâns . Expr . În lacrimi = plângând ( de durere ) . Până la lacrimi = până la cel mai înalt
... MAREȘÁL , mareșali , s . m . 1. Gradul cel mai înalt din ierarhia militară din unele țări ; ofițer care are acest grad . 2. Nume care se dădea în Rusia și în Polonia președintelui unui corp nobiliar ...
... dungă a unui lucru , a unei suprafețe . 3. Marginea din afară , porțiune laterală a unor obiecte . 4. Partea cea mai înaltă , ascuțită și prelungită , a unui munte , a unui deal , a unei stânci ; creastă , coamă , culme ; p . ext . coastă ...
... PATRIÁRH , patriarhi , s . m . 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale ; persoană care deține acest rang . 2. ( În Vechiul Testament ) Fiecare dintre capii de familie conducători ( spirituali și ...
... PERFÉCT , - Ă , perfecți , - te , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care întrunește în gradul cel mai înalt toate calitățile cerute ; desăvârșit . 2. ( Adesea adverbial ) Absolut , deplin , complet , total . II. S . n . Timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în ...