Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COARDĂ
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 130 pentru COARDĂ.
ȚÂRÂÍ^2 , ț ? râi , vb . IV . 1. Intranz . și tranz . A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură , a curge sau a face să curgă câte puțin , cu intermitență ( producând un zgomot caracteristic ) . 2. Intranz . ( Despre insecte și despre unele păsări ) A scoate sunete caracteristice , ascuțite , scurte și repetate ; a țâțâi ( 1 ) . 3. Intranz . ( Despre sonerie ) A suna , a zbârnâi . 4. Intranz . ( Rar ; despre instrumente cu coarde ) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare , lipsite de adâncime ; ( despre muzicanți ) a cânta în acest mod . [ Var . : țârcâí vb . IV ] - Țâr ^1 + suf . - âi . ȚÂRÂÍ^1 , țârâiesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A cârpi , a țese ( ciorapi ) . - Et .
ȚÂRÂÍT^2 , țârâituri , s . n . Faptul de a țârâi ^2 ; ( concr . ) sunetul , zgomotul produs astfel ; țârâitură . - V. țârâi ^2 . ȚÂRÂÍT^1 adv . ( În legătură cu modul de a cânta la un instrument cu coarde ) Din vârful arcușului , fără rezonanță ;
ȚAMBAL , țambale , s . n . Instrument muzical popular de percuție , alcătuit dintr - o cutie de rezonanță de formă trapezoidală , așezată orizontal ( pe picioare ) , prevăzută cu coarde de metal care sunt lovite cu două ciocănele speciale . [ Pl . și : țambaluri - Var . : țimbál s . n . , țimbálă s .
ȚÍTERĂ , țitere , s . f . Instrument muzical compus dintr - o cutie de rezonanță cu coarde de metal , puse în vibrație prin atingere cu o lamă ( ori cu un inel ) de os sau de
... ACVAPLÁN s . n . Planșă de lemn , remorcată de o ambarcație cu motor , căreia sportivul , ținându - se de o coardă
ÁLFA^2 s . m . invar . Plantă graminee originară din Algeria , din care se fac coarde , fibre etc . ( Stipa tenacissima ) . ÁLFA^1 s . m . invar . 1. Numele primei litere a alfabetului grecesc , corespunzătoare sunetului " a " . 2. ( Fiz . ) Particulă alfa = particulă alcătuită din doi protoni și doi neutroni , emisă de unele substanțe radioactive . Radiație alfa = radiație constituită din particule
ANEMOCÓRD , amemocorde , s . n . Armoniu cu
... ARC , arcuri , și ( 2 ) arce , s . n . 1. Armă ( primitivă ) de aruncat săgeți , alcătuită dintr - o vargă flexibilă ușor încovoiată și o coardă prinsă de extremitățile vergii . 2. Porțiune dintr - o circumferință sau dintr - o linie curbă . Arc de cerc . 3. Organ metalic elastic al unei mașini sau ...
ARCÚȘ , arcușuri , s . n . Vergea de lemn între capetele căreia se întind fire de păr de cal , care servește la producerea sunetelor unor instrumente cu coarde . - Arc + suf . -
ARITENOÍD s . n . ( Anat . ) Cartilaj mobil al laringelui care întinde coardele vocale . [ Pr . : - no -
ATÁC , atacuri , s . n . 1. Ofensivă a unor forțe armate care urmărește nimicirea sau prinderea inamicului și distrugerea unor obiective ale acestuia ; ( în special ) moment culminant al acestei ofensive . 2. Agresiune împotriva unei persoane , unui stat etc . 3. Inițiativă într - un joc sportiv . 4. Acțiune violentă și susținută ( prin manifestații , prin scris etc . ) împotriva unei situații , unei teorii etc . sau împotriva celor care le susțin . 5. Apariție bruscă și puternică a unei boli . 6. ( Fon . ) Mișcare articulatorie a coardelor vocale , care marchează începutul pronunțării unei