Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESEMNA
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 31 pentru DESEMNA.
NOI pron . pers . 1 pl . 1. ( Desemnează pe cel care vorbește și persoana sau persoanele pe care acesta și le asociază în vorbire ) S - a înserat și noi tot pe loc stăm . 2. ( La dativ , în formele ne , ni , cu valoare posesivă ) Casa ne e frumoasă . ( Cu valoare de dativ etic ) Ne ești departe . 3. ( La dativ sau la acuzativ , în forma ne , cu valoare de pronume reflexiv ) Ne povesteam multe . 4. ( În stilul oticial - administrativ ) Eu . Noi , directorul școlii , am
OPOZÍȚIE , opoziții , s . f . I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse , contradictorii ; deosebire izbitoare , contrast . 2. Împotrivire , opunere , rezistență . 3. ( Fil . ) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea , stadiu în care obiectul unitar de dedublează în contrarii ce se exclud . 4. Poziție a două corpuri cerești care , privite de pe pământ , se găsesc pe bolta cerească diametral opuse . 5. ( Jur . ) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri . 6. ( Lingv . ) Diferență , de obicei fonetică , cu sau fără valoare funcțională , între două unități lingvistice . II. ( În țările cu regim parlamentar ) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr - un grup politic potrivnic partidului aflat la putere ; politica pe care o duce acest grup față de partidul la putere . [ Var . : ( înv . ) opozițiúne s .
... aranja . 2. Tranz . A hotărî , a dispune ; a ridica la o demnitate ; a numi , a desemna ; a investi . 3. Tranz . ( Înv . și pop . ) A decide , a fixa , a stabili . 4. Tranz . ( Înv . și ...
ORONIMÍE s . f . 1. Totalitatea numelor geografice ( proprii și apelative ) care desemnează formele de relief . 2. Ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul formării și al evoluției numirilor referitoare la formele de
ORTODIAGRÁMĂ , ortodiagrame , s . f . Traseu desemnat de radiolog pe un ecran fluorescent , care reprezintă proiecția conturului exterior al unui organ intern , determinată cu ajutorul razelor X. [ Pr . : - di -
PERSONÁL , - Ă , personali , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care aparține unei anumite persoane ( 1 ) , privitor la o anumită persoană , care este specific , caracteristic pentru o persoană ; individual , propriu . 2. ( În sintagmele ) Tren personal ( și substantivat , n . ) = tren de persoane , care circulă cu o viteză relativ mică și care oprește în toate stațiile . ( Gram . ) Pronume personal = pronume care desemnează diferitele persoane ( 1 ) și care se declină schimbându - și forma după persoană , număr și caz . ( Gram . ) Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane ( 3 ) . II. S . n . 1. ( Colectiv ) Totalitatea persoanelor ( 1 ) care lucrează într - o întreprindere , într - o instituție , pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc . 2. Categorie de lucrători din cadrul unei întreprinderi sau instituții care îndeplinesc o muncă cu același
QUIDDITÁTE s . f . ( Fil . ) Concept aristotelian care desemnează substanța formală , cauza primă a obiectului , esența acestuia . [ Pr . : cvi -
RECIPIENDÁR , - Ă , recipiendari , s . m . și f . ( Înv . ) Persoană care urma să fie primită ( în mod solemn ) într - o societate constituită : p . ext . persoană desemnată pentru un titlu , o funcție etc . [ Pr . : - pi -
SUBIÉCT , subiecte , s . n . 1. Totalitatea acțiunilor , evenimentelor ( prezentate într - o anumită succesiune ) care alcătuiesc conținutul unei opere literare , cinematografice etc . 2. ( Lingv . ) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă , cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal . 3. Ființă aflată sub observație , supusă anchetei , experimentului etc . ; individ care prezintă anumite caracteristici . 4. ( În sintagmele ) Subiect de drepturi = persoană care , în cadrul raporturilor juridice , are drepturi și obligații . Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat . 5. ( Log . ) Termen al unor judecăți , reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de
SUBSTÁNȚĂ , substanțe , s . f . 1. Corp ( omogen ) alcătuit din atomi și din molecule ( formate din aceleași elemente ) și care posedă o anumită formă , culoare , miros , gust etc . 2. ( Anat . ; în sintagmele ) Substanță albă = parte a sistemului nervos central formată din fibrele celulelor nervoase . Substanță cenușie = parte a sistemului nervos central formată din corpurile celulelor nervoase . 3. Categorie filozofică care desemnează fie esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor , fie ceea ce există de sine stătător . 4. Parte esențială , principală , constitutivă a unui
... exploatat de marii proprietari de sclavi . 2. Locuință cu înfățișare voit rustică , elegantă și spațioasă , situată într - o grădină . 3. ( În evul mediu ) Denumire care desemna