Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXCITAȚIE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 33 pentru EXCITAȚIE.
... MOTRICITÁTE s . f . Capacitate a activității nervoase superioare de a trece rapid de la un proces de excitație
... NIMFOMANÍE s . f . ( Med . ) Stare patologică la femei și la animalele femele , manifestată printr - o excitație
ORGÁSM s . n . Punctul culminant al excitației
PROSTRÁȚIE s . f . Stare ( patologică ) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare , cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice ; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe ;
... REACTIVITÁTE s . f . Însușirea de a fi reactiv ; reacție la o excitație
RECEPTÓR , - OÁRE , receptori , - oare , subst . , adj . 1. S . n . Sistem tehnic destinat să primească ( și să dirijeze ) un anumit material . 2. S . n . Aparat , instalație , mașină , dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă . Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis . Receptor radio = radioreceptor . 3. S . m . ( Fiziol . ) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși . 4. Adj . ( Tehn . ) Care receptează , care primește ( o acțiune mecanică , un curent , un semnal
REOBÁZĂ , reobaze , s . f . Măsură a stării de excitabilitate a unui nerv , mușchi etc . , reprezentată de valoarea minimă a intensității stimulului natural sau artificial necesară pentru a provoca excitația . [ Pr . : re -
... SEDATÍV , - Ă , sedativi , - e , adj . , s . n . ( Medicament ) care produce o liniștire a stărilor de excitație
... prinde de veste , a observa prezența unei ființe sau o acțiune a acesteia , mai mult pe baza unui reflex la o excitație a simțurilor decât cu ajutorul judecății . 3. Tranz . A - și da seama , a fi conștient , a înțelege ...
... TACTÍSM s . n . Deplasare a unui organism liber înspre o sursă de excitație
TALÁMUS , talamusuri , s . n . Formație anatomică nervoasă cenușie care constituie o parte a encefalului și care este situată la baza creierului , având rol principal în integrarea excitațiilor senzitive și senzoriale care merg la scoarța