Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FRECVENT
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 42 pentru FRECVENT.
HEMOGENÍE , hemogenii , s . f . Boală a sângelui , mai frecventă la femei , caracterizată prin scăderea numărului trombocitelor , purpură ^2 hemoragică , creșterea timpului de sângerare
HIALINÓZĂ , hialinoze , s . f . Transformare patologică a țesutului conjunctiv în țesut hialin , frecventă în bolile de inimă , de rinichi etc . [ Pr . : hi -
HIPERGLICEMÍE s . f . ( Med . ) Creștere peste valorile normale a concentrației de glucoză din sânge , frecventă în diabetul
... s . n . Fel de a cânta specific locuitorilor de munte din Tirol , Bavaria și Elveția , constând dintr - o serie de vocalize care trec frecvent
LÉPRĂ , lepre , ( 2 ) s . f . 1. Boală contagioasă cronică , frecventă mai ales în regiunile tropicale , produsă de un bacil specific și caracterizată prin leziuni localizate pe piele , pe sistemul nervos periferic , mucoase , viscere etc . 2. Fig . Om lipsit de conștiință , de caracter , fără
LIMFATÍSM s . n . Stare patologică ( frecventă la copii ) caracterizată prin mărirea volumului organelor limfatice și însoțită de paloare , lipsă de energie , slabă rezistență la
... METAFORÍSM s . n . ( Rar ) Mod de exprimare în care se folosesc frecvent
MICROTRAUMATÍSM , microtraumatisme , s . n . ( Med . ) Traumatism de mică intensitate care prin repetare frecventă poate deveni cauza unei boli
MONONUCLEÓZĂ s . f . Mononucleoză infecțioasă ( În sintagma ) = boală infecțioasă acută , provocată de un virus , frecventă la copii și la tineri , care se manifestă prin febră și prin creșterea numărului de limfocite și de monocite din sânge . [ Pr . : - cle -
OBIȘNUÍ , obișnuiesc , vb . IV . 1. Refl . și tranz . A câștiga sau a face să câștige o anumită deprindere prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni ; a ( se ) deprinde , a ( se ) familiariza , a ( se ) învăța . 2. Tranz . A practica un anumit obicei , a avea o anumită deprindere . 3. Tranz . și refl . A ( se ) folosi ( des ) , a ( se ) întrebuința . [ Var . : ( înv . ) obicinuí vb .
OBICÉI , obiceiuri , s . n . 1. Deprindere individuală câștigată prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni ; fel particular de a se purta sau de a face ceva ; obișnuință , învăț . 2. Deprindere consacrată ; mod de a se purta , de a se îmbrăca , rânduială , uz etc . comune unui popor sau unei comunități omenești ; datină , tradiție , uzanță , uz , rânduială . 3. ( Înv . ) Lege nescrisă , drept sau obligație statornicite prin tradiție ;