Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GÂNDI

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 45 pentru GÂNDI.

INTELECT

... INTELÉCT , intelecte s . n . Capacitatea de a gândi

 

JUDECATĂ

... JUDECÁTĂ , judecăți , s . f . 1. Facultatea ( 1 ) de a gândi logic ; rațiune , inteligență , gândire . 2. Formă logică fundamentală exprimată printr - o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva . 3. Acțiunea de a ...

 

MAȘINAL

MAȘINÁL , - Ă , mașinali , - e , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care acționează mecanic , automat , fără să gândească ; inconștient . 2. ( Rar ) Care este caracteristic unei mașini ( 1 ) , propriu mașinii , ( ca ) de

 

MENTALITATE

... MENTALITÁTE , mentalități , s . f . Fel particular de a gândi

 

MINTE

... MÍNTE , minți , s . f . 1. Facultatea de a gândi , de a judeca , de a înțelege ; rațiune , intelect . 2. Judecată sănătoasă , mod just de a raționa ; înțelepciune , chibzuință . 3 ...

 

NEPRECUGETAT

NEPRECUGETÁT , - Ă , neprecugetați , - te , adj . ( Rar ) Care nu a fost bine gândit , bine cumpănit , care denotă nesocotință ; nechibzuit . - Ne - +

 

NERAȚIONAL

NERAȚIONÁL , - Ă , neraționali , - e , adj . 1. Care nu este conform cu principiile și cerințele rațiunii , care nu poate fi înțeles cu ajutorul rațiunii ; irațional ( 1 ) . 2. ( Despre oameni ) Lipsit de judecată , de înțelepciune ( în ceea ce face sau ce spune ) ; necugetat , nechibzuit . 3. Care nu a fost bine gândit , bine chibzuit , care denotă nesocotință . [ Pr . : - ți - o - ] - Ne - +

 

PĂTRUNS

PĂTRÚNS , - Ă , pătrunși , - se , adj . 1. Străpuns , împuns : p . ext . străbătut , răzbit ; copt , fiert , fript foarte bine . 2. Fig . Mișcat , emoționat , impresionat . 3. Fig . Gândit , judecat ;

 

PERSUADA

PERSUADÁ , persuadez , vb . I . Tranz . ( Livr . ) A convinge pe cineva sa creadă , să gândească sau să ( vrea să ) facă un anumit lucru . [ Pr . : - su -

 

PERSUASIUNE

PERSUASIÚNE s . f . ( Livr . ) Acțiunea , darul sau puterea de a convinge pe cineva să creadă , să gândească sau să facă un anumit lucru . [ Pr . : - su - a - si -

 

PERSUASIV

PERSUASÍV , - Ă , persuasivi , - e , adj . ( Livr . ) Care urmărește sau are darul să convingă pe cineva să creadă , să gândească sau să facă un anumit lucru . [ Pr . : - su -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>