Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GRĂBIT
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 37 pentru GRĂBIT.
IUȚÍT , - Ă , iuțiți , - te , adj . 1. Grăbit , repede . 2. Usturător , picant , pișcător ,
MÂNTUIÁLĂ , mântuieli , s . f . De mântuială ( În loc . adj . și adv . ) = superficial , grăbit , prost . [ Pr . : - tu - ia - ] - Mântui + suf . -
MĂRUNT , - Ă , mărunți , - te , adj . 1. De dimensiuni , de proporții reduse ; ( foarte mic ) . 2. ( Despre bani ; adesea substantivat ) Cu monede divizionare , cu mărunt . 3. De înălțime , de statură mică ; scund , mic . 4. ( Despre mers ) Cu pași mici ( și grăbiți ) . 5. ( Despre ființe ) Care este de vârstă fragedă , abia născut sau de câțiva ani ; care este nevârstnic . 6. Fig . ( Despre oameni ) Care are o importanță , o valoare redusă ; mic , neînsemnat . 7. Fig . ( Despre oameni ) Lipsit de înțelegere , de generozitate , care dovedește orizont limitat . [ Var . : ( pop . ) mănúnt , - ă
... a se desfășura într - un timp mai scurt sau într - un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat ; a ( se ) grăbi
PRECIPITÁT^2 , - Ă , precipitați , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care se produce sau acționează în mare grabă , cu repeziciune ; grăbit , zorit . 2. ( Despre substanțe solide dizolvate într - un lichid ) Depus la fund , separat în masa soluției ( prin precipitare ) . - PRECIPITÁT^1 , precipitate , s . n . Substanță solidă care se separă dintr - o soluție prin
... seama ( sau la activul ) cuiva ( sau a ceva ) = a atribui ( pe nedrept ) . A pune grabă = a se grăbi . A pune nume ( sau poreclă ) = a numi , a porecli . A pune în valoare = a valorifica ...
REPEZÍT , - Ă , repeziți , - te , adj . 1. Grăbit , făcut în grabă , la repezeală . 2. Care acționează pripit ; p . ext . pornit , mânios , nestăpânit ;
SĂRITÓR , - OÁRE , săritori , - oare , adj . , subst . I. Adj . 1. Care sare . 2. Care se grăbește ( să facă ceva ) ; care intervine grabnic într - o acțiune . 3. ( Despre lucruri ) Care se ridică brusc în sus , de obicei sub impulsul unei forțe exterioare . II. Subst . 1. S . f . ( Înv . ) Cascadă . 2. S . m . și f . Sportiv care participă la probe de sărituri . - Sări + suf . -
... cineva să facă ceva ; a constrânge , a forța . 2. Intranz . și refl . A da zor , a se grăbi . 3. Refl . și intranz . A - și da toată osteneala , a depune eforturi , a se strădui ( pentru a realiza ...
SILÍT^1 s . n . Material termorezistent , pe bază de carbură de siliciu . [ Var . : silítă s . f . ] SILÍT^2 , - Ă , siliți , - te , adj . 1. Care este făcut fără voie , fără tragere de inimă , cu silă ; forțat , constrâns , nevoit , obligat . 2. ( Despre acțiuni , mișcări etc . ) Zorit ^2 ,
SMUCÍT^2 , - Ă , smuciți , - te , adj . 1. ( În sintagme și expr . ) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit ( pe un ton aspru și repezit ) . A fi smucit la vorbă = a vorbi iute , repezit ( și împiedicat ) . 2. ( Fam . ) Trăsnit , țicnit , nebun . [ Var . : ( pop . ) smuncít , - ă , smâncít , - ă adj . ] - SMUCIT ^1 s . n . Faptul de a ( se ) smuci ; mișcare bruscă și scurtă ; smuceală , smucire , smucitură . - V.