Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INSULTĂ
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 31 pentru INSULTĂ.
OCÁRĂ , ocări , s . f . ( Pop . ) Vorbă sau faptă care mustră , ceartă , rușinează pe cineva ; ocărâre ; umilire , înfruntare ; defăimare , jignire , insultă ; situație rușinoasă , dezonorantă în care se află cineva ; rușine ,
OFÉNSĂ , ofense , s . f . Cuvânt , comportare , faptă jignitoare ; insultă , jignire ;
... OFENSÁ , ofensez , vb . I . Tranz . A aduce cuiva o ofensă ; a insulta
OFENSÁT , - Ă , ofensați , - te , adj . Care a suferit o ofensă ; insultat , jignit ; supărat . - V.
PONÓS , ponoase , s . n . 1. ( Pop . ) Consecință neplăcută ; necaz , neajuns ; nemulțumire , supărare . A trage ponoasele . 2. ( Pop . ) Clevetire , defăimare ; injurie , calomnie , insultă . 3. ( Înv . și reg . ) Acuzare , învinuire ; pâră , protest ; ( concr . ) plângere , reclamație , jalbă . 4. ( Pop . ) Cusur , vină . 5. ( Reg . ) Glumă , șotie ;
... PORCĂÍ , porcăiesc , vb . IV . ( Fam . ) 1. Tranz . și refl . recipr . A ( se ) insulta
RECRIMINÁRE , recriminări , s . f . ( Livr . ) Acțiunea de a recrimina și rezultatul ei ; acuzație , insultă , injurie . - V.
... vb . IV . Tranz . 1. A murdări , a mânji , a păta . 2. Fig . A înjosi , a insulta
TERFELÍT , - Ă , terfeliți , - te , adj . 1. Murdărit , mânjit . 2. Fig . Batjocorit , insultat ;
ULTRAGIÁT , - Ă , ultragiați , - te , adj . Insultat , jignit , ofensat . [ Pr . : - gi - at ] - V.
ULTRÁJ , ultraje , s . n . Ofensă , insultă , amenințare , act de violență împotriva unui reprezentant al autorității publice aflat în exercițiul funcțiunii ( și care constituie o infracțiune ) ; p . gener . jignire , ofensă ( gravă ) , amenințare , act de violență împotriva cuiva . [ Var . : ultrágiu s . n . ] - După fr . outrage , it .