Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INTELECTUALĂ
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 74 pentru INTELECTUALĂ.
EDUCÁ , edúc , vb . I . Tranz . A forma pe cineva prin educație ; a influența în mod intenționat , sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală , morală și fizică a copiilor și tineretului sau , p . ext . , a oamenilor , a societății
EDUCÁȚIE , educații , s . f . Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale , morale sau fizice ale copiilor și ale tineretului sau , p . ext . , ale oamenilor , ale societății etc . ; rezultatul acestei activități pedagogice ; bună creștere , comportare civilizată în
EMINÉNT , - Ă , eminenți , - te , adj . Care se distinge prin calități ( intelectuale ) deosebite ; excepțional , superior , remarcabil ,
EXERCÍȚIU , exerciții , s . n . 1. Acțiune fizică sau intelectuală , făcută sistematic și repetat , în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau îndemânări . 2. ( Despre un funcționar , o persoană oficială ; în sintagma ) în exercițiul funcțiunii = în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu . 3. ( Ec . ; în sintagma ) Exercițiu bugetar = perioadă de timp , de obicei de un an , pentru care se întocmește și se execută bugetul unui stat . [ Pr . : eg -
FACTÚRĂ^1 , facturi , s . f . Structură , constituție ( intelectuală , psihică , morală etc . ) . FACTÚRĂ^2 , facturi , s . f . Act justificativ privind vânzările și cumpărările de mărfuri , lucrările executate și serviciile prestate , precum și mărfurile lăsate în păstrare ; formular tipărit pe care se întocmește un astfel de
FACULTÁTE , facultăți , s . f . 1. Capacitate , posibilitate , însușire morală sau intelectuală a cuiva ; aptitudine . 2. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior , condusă de un decan și cuprinzând un ansamblu de discipline înrudite între ele , pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într - un anumit domeniu de
FÓRȚĂ , forțe , s . f . I. 1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort , de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor ; putere fizică , vigoare , tărie . 2. Tărie , putere . 3. Persoană înzestrată cu putere și cu energie , care acționează intens într - un anumit domeniu de activitate . 4. ( De obicei la pl . și urmat de determinarea " armată " ) Totalitatea unităților militare ale unui stat ; armată . 5. ( Ec . ; în sintagma ) Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului , totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale care există în organismul omului și pe care el le pune în funcțiune atunci când îndeplinește o activitate socială utilă ; p . ext . totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă . II. 1. Energie existentă în natură . 2. ( Fiz . ; înv . ) Energie . III. 1. Putere de constrângere , violență . 2. ( În sintagma ) Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa sau proceda așa cum ar dori , din cauza unor împrejurări
GIMNÁZIU , gimnazii , s . n . 1. ( În Grecia antică ) Școală în care tinerii absolvenți ai palestrei își desăvârșeau educația fizică și intelectuală . 2. Școală care cuprinde clasele ( 4 )
... IDIOȚÍE , idioții , s . f . 1. Debilitate mintală congenitală maximă , caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare , nivelul intelectual
... IMBECILITÁTE , imbecilități , ( 2 ) s . f . 1. Deficiență mintală gravă , caracterizată prin incapacitatea de a depăși nivelul intelectual
INDIVIDUALITÁTE , individualități , s . f . 1. Totalitatea particularităților specifice unui individ sau unei persoane , care deosebesc un individ de altul sau o persoană de alta . 2. Persoană cu însușiri morale sau intelectuale deosebite ; personalitate . [ Pr . : - du -