Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INTERVENI
Rezultatele 21 - 29 din aproximativ 29 pentru INTERVENI.
PERIPEȚÍE , peripeții , s . f . Întâmplare sau serie de întâmplări și de incidente neprevăzute ( și impresionante ) care intervin în viața cuiva ; spec . serie de astfel de întâmplări prezentate într - o operă
PICADÓR , picadori , s . m . Persoană care participă la luptele cu tauri , stând călare în arenă , înarmat cu o lance , și împingând taurul spre toreador sau matador ori intervenind când viața acestora este în
REAMBULÁRE , reambulări , s . f . Operație de actualizare a planurilor topografice , prin punerea de acord între teren și plan , cu toate modificările care au intervenit față de întocmirea inițială a planului . [ Pr . : re - am - ] - Et .
... au satisfăcut serviciul militar , și care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare ; trupe neangajate în luptă , păstrate pentru a interveni
SĂRITÓR , - OÁRE , săritori , - oare , adj . , subst . I. Adj . 1. Care sare . 2. Care se grăbește ( să facă ceva ) ; care intervine grabnic într - o acțiune . 3. ( Despre lucruri ) Care se ridică brusc în sus , de obicei sub impulsul unei forțe exterioare . II. Subst . 1. S . f . ( Înv . ) Cascadă . 2. S . m . și f . Sportiv care participă la probe de sărituri . - Sări + suf . -
SCIZIÚNE , sciziuni , s . f . Despărțire , ruptură , dezbinare intervenită pe chestiuni de principiu între persoane sau grupuri de persoane care formau înainte un întreg organizat . [ Pr . : - zi -
... de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări , procese în care pot interveni
TRANZIÉNȚĂ s . f . 1. ( Livr . ) Caracterul a ceea ce este trecător , tranzient ( 2 ) ; efemeritate . 2. ( Fil . ) Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite . [ Pr . : - zi - en - - Scris și : transiență ] - După engl .
ULTRAMICROCHIMÍE s . f . Ramură a chimiei care se ocupă cu relațiile chimice și cu procedeele de analiză în care intervin substanțe în cantități foarte