Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JUG

 Rezultatele 21 - 27 din aproximativ 27 pentru JUG.

DESPRINDE

... a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins , așezat , pus . 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tracțiune ; a dejuga , a deshăma . II. Refl . 1. A se desface și a ...

 

JUGAN

... JUGÁN , jugani , s . m . ( Reg . ) Armăsar sau taur castrat , folosit la muncă . - Et . nec . Cf . %jug

 

JUNC

... JUNC , junci , s . m . Bou sau taur tânăr ( între doi și trei ani ) nepus la jug

 

POLICIOARĂ

POLICIOÁRĂ , policioare , s . f . 1. Diminutiv al lui poliță ^1 . 2. ( Reg . ) Partea de jos a jugului , pe care se sprijină gâtul boilor . - Poliță ^1 + suf . -

 

PROȚAP

PROȚÁP , proțapuri , s . n . 1. Prăjină groasă de lemn , bifurcată la un capăt , care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul ; rudă . 2. Prăjină cu vârful despicat , în care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului , pe deasupra capetelor mulțimii . 3. Prăjină despicată la un capăt , cu care se culeg fructele , cu care se prind racii etc . 4. Pârghie la moara de vânt sau la

 

TRĂGACI

... arătător pentru a declanșa percutorul . 2. S . m . Trăgător ( II 2 ) . 3. Adj . ( Pop . ; despre animale ) Care trage ( bine ) la ham sau la jug

 

UMĂR

ÚMĂR , umeri , ( 1 , 2 , 3 , 4 ) s . m . , umere , ( 5 ) s . n . 1. S . m . Parte a corpului omenesc corespunzătoare articulației dintre mână și trunchi . 2. S . m . ( În sintagma ) Umărul obrazului ( sau al feței ) = partea proeminentă , osoasă din mijlocul obrazului ; pomeți . 3. S . m . Partea bombată de lângă gâtul unui vas . 4. S . m . Parte a jugului care se așază pe gâtul vitelor . 5. S . n .

 

<<< Anterioarele