Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LĂSA

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 276 pentru LĂSA.

ÎNȚELENI

... se întări , a se preface în țelină ( prin necultivare , prin uscare în timp de secetă etc . ) 2. Tranz . și refl . A lăsa

 

ÎNCEȚOȘA

... ÎNCEȚOȘÁ , pers . 3 încețoșează , vb . I. Refl . A se lăsa

 

ÎNDURA

... suferi . 2. Refl . A se arăta milos , bun ; a se îndupleca . 3. Refl . A consimți , a - l lăsa

 

ÎNGĂDUI

... a permite , a admite , a încuviința , a tolera ceva ; a da cuiva permisiunea , a - l lăsa să . . . 2. Tranz . și intranz . ( Pop . ) A avea răbdare ; a aștepta ; a da răgaz ; a amâna , a ...

 

ÎNMĂRMURITOR

ÎNMĂRMURITÓR , - OÁRE , înmărmuritori , - oare , adj . ( Rar ) Care te lasă înmărmurit . - Înmărmuri + suf . -

 

ÎNNOPTAT

ÎNNOPTÁT^2 , - Ă , înnoptați , - te , adj . Peste care s - a lăsat noaptea ; fig . întunecat , posomorât . - V. înnopta . ÎNNOPTÁT^1 s . n . 1. Înnoptare . 2. Rămânere undeva peste

 

ÎNTOMNAT

ÎNTOMNÁT , - Ă , întomnați , - te , adj . ( Poetic ) Peste care s - a lăsat toamna . - V.

 

ÎNTRECE

... ÎNTRÉCE , întréc , vb . III . Tranz . 1. A depăși pe cineva în mers , a lăsa în urmă . 2. A dovedi superioritate față de cineva , într - o anumită privință ; a depăși . 3. A trece peste ...

 

ȘOT

ȘOT , șoturi , s . n . Lac sărat , în zonele de stepă și în semideșerturi , care seacă în perioadele de secetă , lăsând depozite de

 

ȘTIRBITURĂ

ȘTIRBITÚRĂ , știrbituri , s . f . 1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți ; știrbenie . 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă , ciocnită ; p . ext . ruptură , gaură . 3. Fig . Diminuare a valorii , a însemnătății etc . ( cuiva sau a ceva ) ; încălcare , nesocotire ( a unei legi , a unui drept etc . ) . - Știrbi + suf . -

 

ȚELINĂ

ȚÉLINĂ^2 , țelini , s . f . 1. Pământ care nu s - a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat ; pârloagă . 2. Pășune , fâneață ( naturală sau semănată ) . ȚÉLINĂ^1 , țeline , s . f . Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor , cu frunze mari , penate , cu flori albe , cu un rizom gros , globulos și cărnos , cultivată ca plantă culinară ( Apium

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>