Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LIMBA

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 392 pentru LIMBA.

ÎNCOPCIA

ÎNCOPCIÁ , încopciez , vb . I . Tranz . 1. ( Rar ) A închide o copcă ; a încheia o haină în copci . 2. A îmbina două piese de tablă , introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte , după care limbile astfel montate se răsucesc . [ Pr . : - ci - a ] - În +

 

ANGLICISM

... ANGLICÍSM , anglicisme , s . n . Expresie specifică limbii engleze ; cuvânt de origine engleză împrumutat , fără necesitate , de o altă limbă

 

ARAMEIC

ARAMÉIC , - Ă , arameici , - ce , adj . Care aparține limbilor semitice vorbite de arameeni ( 1 ) , privitor la aceste

 

BASIC-ENGLISH

... a limbii engleze , având la bază circa 850 de cuvinte și un minimum de reguli gramaticale , creată cu scopul de a servi ca limbă

 

BENGALI

BENGALÍ s . m . , adj . ( Rar ) 1. S . m . Nume dat mai multor păsări , înrudite cu vrabia , cu penajul colorat în albastru ori cafeniu , originare din India . 2. Adj . ( În sintagma ) Limba bengali = limba vorbită în Bengal ( India ) . [ Acc . și :

 

BILINGV

BILÍNGV , - Ă , bilingvi , - e , adj . 1. Care utilizează în mod curent și la fel de bine două limbi . 2. Scris în două

 

CENTUM

... CÉNTUM adj . Limbă centum ( Lingv . ; în sintagma ) = limbă

 

DIALECT

... DIALÉCT , dialecte , s . n . 1. Ramificație teritorială a unei limbi , cuprinzând adesea mai multe graiuri . 2. ( Impr . ) Grai . 3. ( Impr . ) Limbă

 

DOS

DOS , dosuri , s . n . 1. Partea de dindărăt a unui obiect , a unei construcții , a unei curți , a unei ființe etc . 2. ( În sintagmele ) Dosul mâinii ( sau palmei , labei ) = partea din afară a mâinii ( sau a palmei , a labei ) . Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii . 3. Partea mai puțin arătoasă ( neîmpodobită și neexpusă vederii ) a unui obiect . 4. ( Pop . ) Loc unde nu bate soarele ; loc ferit , ascuns ,

 

ELENIST

ELENÍST , - Ă , eleniști , - ste , s . m . și f . Specialist în studiul limbii și culturii Greciei antice și epocii elenistice ; p . gener . specialist în studiul limbii și culturii

 

ETIMON

ETIMÓN , etimoane , s . n . Cuvânt ( de obicei dintr - o limba străină ) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi ; etimologie (

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>