Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LIMITĂ
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 60 pentru LIMITĂ.
EXTREMÍST , - Ă , extremiști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care ține de extremism , care depășește limitele normale , moderate ; privitor la teoriile , ideile , opiniile , metodele , măsurile etc . împinse la extrem . 2. S . m . și f . Adept al
GELÁȚIE s . f . Variația limitei de curgere reală a gelului din noroaiele de foraj în funcție de
GHEM ^2 , ghemuri , s . n . Fiecare dintre punctele câștigate de un jucător de tenis ( după mai multe erori ale adversarului ) , în limitele unui set ( 1 ) . [ Scris și : game și pron . în acest caz : gheim , cf . pronunției din engl . ] GHEM ^1 , gheme ( ghemuri ) , s . n . 1. Obiect de formă ( relativ ) sferică , rezultat prin depănarea unor fire ( de ață , de lână etc . ) . 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor (
GHIDÁJ , ghidaje , s . n . 1. Faptul de a ghida . 2. Dispozitiv ( 1 ) mecanic fix al unui mecanism ( 1 ) , care permite deplasarea unei piese mobile doar într - o anumită direcție și între anumite
HOMEOSTÁZĂ , homeostaze , s . f . Proprietate a organismului de a menține , în limite foarte apropiate , constantele ^3 mediului intern ; homeostazie . [ Pr . : - me -
HOMEOSTAZÍE , homeostazii , s . f . ( Biol . ) Proprietate a organismului de a menține , în limite foarte apropiate , constantele ^3 mediului intern ; homeostază . [ Pr . : - me -
INDEFINÍT , - Ă , indefiniți , - te , adj . Care nu este definit , care nu are limite sau margini determinate ; nedefinit ,
ISOGLÓSĂ , isoglose , s . f . Linie care marchează , pe o hartă lingvistică , limitele răspândirii unui fenomen fonetic , lexical sau morfologic . [ Var . : izoglósă s .
JUNIÓR , - OÁRĂ , juniori , - oare , subst . , adj . 1. S . m . și f . , adj . ( Sportiv ) care are vârsta între circa 13 și 19 ani , limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta . 2. S . m . ( Pe lângă un nume propriu de persoană , în opoziție cu senior ) Fiul ( considerat în raport cu tatăl ) . [ Acc . și ( 2 ) júnior . - Pr . : - ni -
LICÉNȚĂ , licențe , s . f . 1. Titlu obținut la terminarea studiilor superioare , pe baza unui examen prin care se dobândește dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute ; examen dat pentru obținerea acestui titlu ; p . ext . diplomă care conferă acest titlu . 2. Autorizație dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoț special , pentru operații de import și de export etc . 3. Contract prin care posesorul unui brevet de invenție cedează cuiva dreptul de exploatare a invenției sale . 4. Atitudine , ținută care depășește limitele bunei - cuviințe ; lipsă de respect pentru formele obișnuite . 5. ( În sintagma ) Licență poetică = abatere ușoară de la regulile gramaticale ale limbii , cerută de necesitatea rimei , ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică