Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MO

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 77 pentru MO.

MOȘNEGEL

MOȘNEGÉL , moșnegei , s . m . Moșneguț . - Moșneag + suf . -

 

MOȘNEGESC

MOȘNEGÉSC , - EÁSCĂ , moșnegești , adj . De moșneag ( 1 ) , specific moșnegilor . - Moșneag + suf . -

 

MOȘNENESC

MOȘNENÉSC , - EÁSCĂ , moșnenești , adj . ( În orânduirea feudală , în Țară Românească ) Care aparține moșnenilor ( 1 ) , privitor la moșneni , de moșnean ; răzeșesc , moștenesc . - Moșnean + suf . -

 

MOȘOROI

MOȘOROÍ s . n . v . mușuroi ^

 

MOȘTEAN

MOȘTEÁN , moșteni , s . m . ( Înv . și reg . ) Moșnean (

 

MOȘTENESC

MOȘTENÉSC , - EÁSCĂ , moștenești , adj . ( Înv . și reg . ) De moștean ; moșnenesc , răzeșesc . - Moștean + suf . -

 

MOȘTENI

MOȘTENÍ , moștenesc , vb . IV . Tranz . 1. A primi un bun pe cale de succesiune , a dobândi prin testament . 2. P . gener . A obține , a

 

MOȘTENIRE

MOȘTENÍRE , moșteniri , s . f . Faptul de a moșteni . 1. Drept de succesiune ; ( concr . ) totalitatea bunurilor rămase de la o persoană decedată și intrate în posesiunea altcuiva ; p . restr . bun obținut prin drept succesoral . 2. Fig . Patrimoniu cultural , bunuri morale , intelectuale , artistice care se transmit de la o generație la alta . V.

 

MOȘTENIT

MOȘTENÍT , - Ă , moșteniți , - te , adj . Rămas de la înaintași ; dobândit prin moștenire ; ereditar . - V.

 

MOȘTENITOR

MOȘTENITÓR , - OÁRE , moștenitori , - oare s . m . și f . 1. Persoană care moștenește bunuri materiale sau care devine , prin succesiune , beneficiarul unui drept ; persoană care urmează pe cineva într - un post , într - o demnitate ; succesor , urmaș . 2. Fiu , copil ( în raport cu părinții săi ) . - Moșteni + suf . -

 

MOȘUROI

MOȘURÓI s . n . v . mușuroi ^

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>