Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NORMA
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 60 pentru NORMA.
CROS , crosuri , s . n . Cursă sportivă de alergare pe teren variat și cu obstacole ( naturale și artificiale ) , în care participanții trebuie să parcurgă o anumită distanță , pe un traseu dinainte stabilit , cu respectarea anumitor norme
DEONTOLOGIÉ s . f . Doctrină privitoare la normele de conduită și la obligațiile etice ale unei profesiuni ( mai ales a celei medicale ) . [ Pr . : de -
DREPT , DREÁPTĂ , ( A , B ) drepți , - te , adj . ( C ) adv . , ( D ) drepturi , s . n . ( E ) prep . A. Adj . I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol , fără abatere . 2. ( Despre lucruri , ființe , părți ale lor etc . ) Care are o poziție verticală ( față de un punct de reper ) . Zid , perete drept . Om drept ca lumânarea . 3. Care are o poziție orizontală ( față de un punct de reper ) ; orizontal ; plan , neted . Câmpie dreaptă . 4. ( În sintagma ) Complement drept = complement direct , v . direct . II. Fig . 1. ( Despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte ) Care este , se face etc . potrivit dreptății și adevărului ; întemeiat , just , cinstit , bun . 2. ( Despre oameni ) Care trăiește și lucrează conform dreptății , adevărului , omeniei , binelui ; cinstit , integru , cumsecade . 3. ( Reg . ; despre bunuri materiale ) Care aparține sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoașteri oarecare . 4. ( Pop . ; despre rude ) Care este legat de cineva prin legături directe , de sânge ; adevărat , bun . B. Adj . ( În opoziție cu stâng ) 1. ( Despre organe ale corpului ) Așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima . 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii drepte ( când cineva stă ...
EDÍCT , edicte , s . n . 1. ( În Roma antică ) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui . 2. ( În antichitate și în evul mediu ) Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară cu privire la o anumită
ÉTIC , - Ă , etici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața socială ; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ; morală . 2. Adj . Privitor la etică ( 1 ) , de etică , bazat pe etică , conform cu etica ;
ETICHÉTĂ , etichete , s . f . 1. Bucată de hârtie , de carton etc . care se aplică sau se leagă de pachete , sticle etc . și pe care se indică conținutul , prețul , posesorul , destinația etc . 2. Fig . Titlu , nume , calificativ sub care se prezintă sau figurează cineva sau ceva , ascunzând natura adevărată . 3. Fig . Norme de comportare riguros stabilite la curțile monarhilor , în relațiile dintre diplomați etc . ; p . ext . reguli convenționale de comportare ( politicoasă ) , întrebuințate în relațiile dintre membrii unei clase , ai unei societăți
HIPERCORECTITÚDINE , hipercorectitudini , s . f . ( Lingv . ) Greșeală de limbă care constă în folosirea de forme hipercorecte , datorită efortului conștient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare . - Hiper - +
IGIÉNIC , - Ă , igienici , - ce , adj . Conform cu normele de igienă . [ Pr . : - gi - e - . - Var . : higiénic , - ă
ILICÍT , - Ă , iliciți , - te , adj . Interzis de lege , contrar unei legi sau unei norme ; p . ext .
IMORALÍSM s . n . Teorie care contestă valoarea normelor și judecăților morale dintr - o epocă dată , negând prin aceasta morala
INSTITÚȚIE , instituții , s . f . 1. Organ sau organizație ( de stat ) care desfășoară activități cu caracter social , cultural , administrativ etc . 2. Formă de organizare a raporturilor sociale , potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate ; institut ( 3 ) . Instituția căsătoriei . 3. Organizație care desfășoară o activitate de interes internațional . [ Var . : instituțiúne s .