Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PĂTEAZĂ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 38 pentru PĂTEAZĂ.

MACULATURĂ

MACULATÚRĂ s . f . 1. Hârtie pătată sau stricată în timpul imprimării tipografice ; p . ext . hârtie scrisă sau tipărită care și - a pierdut importanța . 2. Fig . Scriere lipsită de

 

MURDĂRI

... MURDĂRÍ , murdăresc , vb . IV . Tranz . și refl . 1. A ( se ) face murdar , a ( se ) umple de murdărie ; a ( se ) păta

 

PÂNGĂRI

... PÂNGĂRÍ , pângăresc , vb . IV . Tranz . 1. A face de ocară , a dezonora , a necinsti ; a păta

 

PĂTA

PĂTÁ , pătez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( - și ) face o pată , a ( se ) umple de pete ; a ( se ) murdări . 2. Tranz . Fig . A pângări , a profana ; a

 

PĂTAT

PĂTÁT , - Ă , pătați , - te , adj . 1. Cu pete , cu murdărie ; murdar , murdărit , mânjit . 2. Fig . Pângărit , profanat ; compromis ,

 

PICAT

PICÁT^1 s . n . Faptul de a pica . - V. pica ^1 . PICAT ^2 , - Ă , picați , - te , adj . 1. ( În expr . ) 2. ( Înv . și pop . ) Pătat , murdărit ( cu ceva care a picat ) . - V. pica ^

 

PISTRUI

PISTRÚI , - ÚIE , pistrui , - uie , s . m . , adj . 1. S . m . Pată mică , brună sau gălbuie , care se formează pe pielea unor oameni ( mai ales sub acțiunea soarelui ) . 2. Adj . ( Rar ) Pistruiat . - Pistru ( reg . " pătat " < sl . ) + suf . -

 

SÂNGERAT

SÂNGERÁT^2 , - Ă , sângerați , - te , adj . 1. Plin de sânge ; care sângerează ( 1 ) ; însângerat . 2. ( Reg . ; despre îmbrăcăminte , obiecte etc . ) Pătat de sânge , plin de sânge . 3. Fig . De culoarea sângelui ; roșu - aprins , sângeriu , sângeros ( 4 ) . 4. ( Pop . ; despre vite ) Care este bolnav de sânge ( 6 ) . - SÂNGERÁT^1 s . n . Sângerare . - V.

 

SALAMANDRĂ

SALAMÁNDRĂ , salamandre , s . f . Animal batracian asemănător cu șopârla , cu picioarele scurte și îndreptate în lături și cu pielea neagră pătată cu galben , care secretă o substanță protectoare iritantă ( Salamandra

 

SCORȚĂREL

SCORȚĂRÉL , scorțărei , s . m . Pasăre insectivoră mică cu spinarea cenușie pătată cu alb , cu pântecele alb și cu ciocul lung și ascuțit , care își face cuibul în scorburi ; scorțar ( 2 ) , scorțăraș ( Certhia familiaris ) . - Scorțar + suf . -

 

TERFELI

... TERFELÍ , terfelesc , vb . IV . Tranz . 1. A murdări , a mânji , a păta

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>