Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PAȘTE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 30 pentru PAȘTE.
PÁȘTI s . m . 1. Sărbătoare religioasă celebrată de creștini în amintirea învierii lui Hristos , iar de evrei în amintirea ieșirii lor din Egipt , sub conducerea lui Moise . 2. Pâine sfințită , care se împarte la biserică în ziua de Paști ( 1 ) ; pască . [ Var . : Páște s .
PANAGHÍE , panaghii , s . f . 1. Nume dat Fecioarei Maria ; p . ext . iconiță ( emailată ) cu chipul Fecioarei Maria , purtată de ierarhi pe piept . 2. Bucată de prescură care se mănâncă în mănăstiri , în prima săptămână după
PASCÁL^2 , - Ă , pascali , - e , adj . ( Livr . ) Privitor la sărbătoarea Paștilor , de Paști . PASCÁL^1 , pascali , s . m . Unitate de măsură pentru presiune , egală cu presiunea exercitată de un newton pe o suprafață de un metru
PENTICOSTÁR , penticostare , s . n . Carte bisericească cuprinzând ritualul slujbelor dintre Paști și prima duminică după
PRIPÓN , pripoane , s . n . 1. Funie sau odgon cu care se leagă vitele la păscut ; țăruș înfipt în pământ de care se prinde această funie sau acest odgon . 2. Șir de cârlige cu nadă pentru
RUSÁLIE , rusalii , s . f . 1. ( La pl . ) Sărbătoare religioasă creștină , cu străvechi origini mitologice , provenind din ritualuri de pomenire a morților , care cade la 50 de zile după Paști . 2. ( În mitologia populară ) Ființă fantastică , asemănatoare cu ielele , reprezentată ca o zână rea , care dezlănțuie furtuni , schilodește pe oameni sau le ia mințile . 3. ( Entom . ) Larvă acvatică a insectei Ephemeride Polingenia , care se găsește mai ales în Dunăre , constituind hrana principală a cegii ; p . ext .
TRIÓD , trioduri , s . n . Carte rituală creștină cuprinzând cântările și rugăciunile din cele zece săptămâni dinainte de Paști . [ Pr . : tri -
VĂCĂRÍ , văcăresc , vb . IV . Intranz . ( Rar ) A duce la păscut și a păzi
VĂCĂRÍȚĂ , văcărițe , s . f . Femeie care duce la păscut și păzește vacile ; văcăreasă . - Văcar + suf . -
VĂCÁR , văcari , s . m . 1. Persoană care duce la păscut și păzește vacile . 2. ( Art . ) Constelație din emisfera boreală , situată în apropierea Carului