Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PE EL

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 48 pentru PE EL.

LUA

... I . Tranz . I. 1. A prinde un obiect în mână spre a - l ține ( și a se servi de el ) sau spre a - l pune în altă parte . 2. A mânca ( pe apucate ) , a înghiți din ceva ; spec . a înghiți o doctorie . 3. A îmbrăca , a pune pe sine o haină etc . II. 1. A scoate ceva din locul în care se afla ; a smulge , a desprinde ... intenție de a și - l însuși ) . III. 1. A - și însuși ceea ce i se cuvine , a pune stăpânire pe ceva ; p . ext . a primi , a căpăta . 2. A ( - și ) face rost de ceva ; a găsi pe ... de bani . 5. A - și însuși un lucru străin . 6. A cuceri ; a ocupa . 7. A angaja pe cineva ; a folosi un obiect pentru un timp determinat , contra plată . 8. A se angaja , a se însărcina ( cu ...

 

FURCĂ

... în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie ...

 

TĂIA

... Tranz . A despica , a spinteca , a trece prin . . . 3. Tranz . A suprima ( un text sau o parte din el ) . 4. Tranz . A lăsa urme în profunzime , a brăzda ; a executa ( prin așchiere ) adâncituri sau proeminențe pe suprafața unui obiect . 5. Tranz . ( Rar ) A croi un obiect de îmbrăcăminte . 6. Tranz . ( Înv . ) A fabrica bani , a bate ... și intranz . ( Fam . ; în expr . ) A tăia ( la ) piroane = a spune minciuni . 5. Tranz . ( În expr . ) A - l tăia pe cineva capul = a înțelege , a ( se ) pricepe să facă un lucru . ( Fam . ) A spune ce - l taie capul = a ... spune vrute și nevrute , a vorbi fără rost . 6. Tranz . ( Fam . ; în expr . ) A tăia pe cineva = a întrece pe

 

ANTROPOLOGISM

... ANTROPOLOGÍSM s . n . Conceptie materialistă care privea omul în mod abstract și numai ca pe o ființă naturală , neluând în considerație faptul că el

 

FLOCOȘEL

... FLOCOȘÉL , flocoșei , s . m . Ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă de culoare ruginie , gălbuie sau alburie , prevăzută cu numeroși ghimpi pe partea inferioară ( Hydnum repandum ) . - Flocos + suf . - el

 

BA

... negativ - interogativă anterioară , de obicei cu reluarea verbului ) N - am timp acum de tine ! - Ba ai ! Nu mi - ai văzut ochelarii ? - Ba i - am văzut pe birou . 2. ( Urmat de și sau chiar , încă ) Mai mult , în plus , pe deasupra . Cine bea fără măsură își bea banii , mintea , ba și sănătatea . 3. ( În corelație cu el

 

PESCĂREL

... PESCĂREL , pescărei , s . m . Numele a două specii de păsări sălbatice care trăiesc pe lângă ape și se hrănesc cu pește ( 1 ) : a ) pescăraș ( II ) ; b ) pasăre mică cu picioarele scurte , cu penele de pe gușă albe , iar în restul corpului brune - negricioase , cu coada scurtă și ridicată în sus ( Cinclus cinclus ) . - Pescar + suf . - el

 

ÎNSUMI

... ÎNSUMI , ÎNSĂMI , pron . de întărire . 1. ( Pe lângă un substantiv sau un pronume ) Chiar , tocmai . 2. ( Înv . ) Eu ( sau tu , el etc . ) singur , personal , fără ajutorul altuia . [ Forme gramaticale ; pers . 2 sg . însuți , însăți , pers . 3 sg . însuși , însăși , pers . 1 pl . înșine , însene , pers . 2 ...

 

AXIOMĂ

... AXIÓMĂ , axiome , s . f . 1. Adevăr fundamental admis fără demonstrație , fiind evident prin el însuși . 2. Enunț prim , nedemonstrat , din care se deduc , pe

 

COMANDITĂ

... comandite , s . f . Contract de asociație în care una dintre părți , comanditatul , răspunde solidar și cu întreaga sa avere pentru obligațiile societății față de creditori , pe când cealaltă parte , comanditarul , nu răspunde decât în limitele capitalului social investit de el

 

DÂRLOG

... 2 s . m . v . dârloagă . DÂRLÓG^1 , dârlogi , s . m . Cureaua frâului la calul de călărie , cu care se conduce animalul ; ștreang legat de căpăstru , pe care îl ține de mână cel care duce calul de aproape , mergând alături de el

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>