Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PE UNDE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 130 pentru PE UNDE.
... VOMITÓRIU , vomitorii , s . n . ( În antichitatea romană ) Loc pe unde
... pânză etc . ca să se țină strâns împreună ; loc în lungul sau la capătul unui fir , al unei sfori , al unei fâșii de pânză etc . unde s - a făcut un ochi prin care s - a petrecut unul dintre capete și s - a strâns tare ; legătură ... Proeminență pe trunchiul unui arbore , pe tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor ; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer . 3. ( Înv . și pop . ) Articulație , încheietură ( a degetelor ) . 4. ( În sintagmele ) Nodul gâtului ( sau gâtlejului , beregatei etc . ) = mărul lui Adam . Nod vital ... Umflătură , tumoare , nodozitate , gâlcă rezultată dintr - o stare patologică . 6. Punct dublu al unei curbe în care aceeași ramură a curbei se intersectează pe ea însăși . 7. Fiecare dintre punctele în care sunt dispuși atomii , moleculele unei rețele cristaline . 8. Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui ... cu neputință de rezolvat . 12. Unitate de măsură pentru viteza navelor , egală cu viteza unei nave care se deplasează cu o milă marină ( 1852 m ) pe
... sângele lor ( Hypoderma bovis ) ; b ) ( și în sintagma strechea oilor ) insectă mare de culoare brună - cenușie , păroasă , care își depune larvele în nările oilor , de unde ajung în sinusurile frunții , producând moartea animalelor ( Oestrus ovis ) ; c ) ( și în sintagma strechea cailor ) insectă mare de culoare galbenă - brună , păroasă , care își depune ... corpul sau pe coama cailor , de unde larvele ajung în intestin ( Gastrophilus equi ) ; d ) insectă cu abdomenul oval , cu picioarele păroase , care își depune ouăle pe
... BELVEDÉRE subst . Construcție așezată pe un loc ridicat , de unde se poate privi departe ; p . ext . loc , terasă , platformă de unde
... CÓȘCOV , - Ă , coșcovi , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre pereți ) Coșcovit . 2. S . f . ( Reg . ) Loc gol , mai ales în malurile apelor , pe sub rădăcini , unde se ascund și unde trăiesc peștii și racii . 3. S . f . Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și papură , care formează uneori mici insule plutitoare la ...
... acesta , datorită unui obstacol ivit în cale , are o mișcare de rotație ; turbion , bulboană . vâltoare , vârticuș . 2. Vânt puternic , vijelios , care se învârtește cu viteză pe loc , ridicând în aer obiecte ușoare ( praf , hârtii , frunze uscate etc . ) 3. Mișcare ( amețitoare ) în cerc . 4. Loc în creștetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul pornește în toate direcțiile . II. Nume dat unor unelte care , atunci când funcționează , descriu o mișcare circulară : a ) fus pe care se desfășoară o funie sau un lanț la capătul cărora se află o găleată , și care se învârtește cu ajutorul unei manivele , folosit pentru ...
... VÁTRĂ , vetre , s . f . 1. Un fel de platformă înălțată , amenajată în tinda caselor țărănești , pe care se face focul pentru a pregăti mâncarea ; parte plană din interiorul cuptorului ( de pâine ) sau al sobei , care susține cuptorul sau soba ... care se poate ședea sau dormi . 2. Locuință , așezământ stabil , cămin , casă ( părintească ) . 3. Locul principal , central al unei așezări , al unei instalații etc . ; locul pe care s - a clădit ceva , pe care se construiește sau unde se așază ceva . 4. ( Pop . ) Porțiune de pământ , pe
... RING , ringuri , s . n . 1. Estradă ridicată la o înălțime regulamentară , de formă pătrată și împrejmuită cu corzi sprijinite pe patru stâlpi , unde se dispută gale de box . 2. Mașină specială folosită în industria textilă pentru întinderea sau dublarea tortului , pentru răsucirea firului și înfășurarea lui pe țevi . 3. Cerc de metal pentru acostarea navelor , fixat de bulonul de pe
... AUTODEPANÁRE , autodepanări , s . f . Reparare a unui autovehicul ( pe locul unde
... AUTOHTÓN , - Ă , autohtoni , - e , adj . ( Adesea substantivat ) Care s - a format și s - a dezvoltat pe teritorul unde
... CUIBÁR , cuibare , s . n . 1. Loc pregătit în paie , în fân sau pe pământ unde