Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PENAL
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 37 pentru PENAL.
... exact . A ajuns drept la timp . D. S . n . 1. Totalitatea regulilor și normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr - un stat . Drept penal . 2. Știință sau disciplină care studiază dreptul ( D 1 ) . 3. Putere , prerogativă legal recunoscută unei persoane de a avea o anumită conduită , de ...
... EFÉT , efeți , s . m . ( De obicei la pl . ) Judecător care făcea parte dintr - un tribunal penal
EXPERTÍZĂ , expertize , s . f . 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert , la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților , asupra unei situații , probleme etc . a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei . 2. ( Med . ; în sintagma ) Expertiză medicală = a ) stabilire , în urma unui examen medical , a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesiuni ; b ) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire , accident , viol , otrăvire , omor
IMPUTABILITÁTE s . f . ( Jur . ) Situație în care se găsește o persoană căreia i se atribuie săvârșirea cu intenție a unei fapte pedepsite de legea
INSTRÚCȚIE s . f . 1. Ansamblu de cunoștințe , priceperi și deprinderi , predate cuiva sau căpătate de cineva , prin care se urmărește însușirea unei culturi generale și a unei specializări profesionale ; învățătură ; învățământ ; instrucțiune ( 2 ) . 2. Pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare . 3. ( Jur . ) Activitate de cercetare a cauzelor
INTENȚIONÁL , - Ă , intenționali , - e , adj . ( Despre fapte penale ) Săvârșit cu intenție ; deliberat . [ Pr . : - ți -
JURÁT^2 , - Ă , jurați , - te , adj . ( Pop . ; adesea substantivat ) Blestemat , afurisit ; rău , hain . - V. jura . JURÁT^1 , jurați , s . m . ( În unele state ) Cetățean ales să ia parte la judecarea unor procese penale și uneori a unor procese civile ; jur ^
JUSTÍȚIE s . f . 1. Totalitatea organelor de jurisdicție dintr - un stat ; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești ; sistemul de funcționare a acestor instanțe . 2. Una dintre formele fundamentale ale activității statului , care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege . 3. Dreptate ,
... PENALÍST , - Ă , penaliști , - ste , s . m . și f . Jurist specializat în probleme de drept penal
PENALIZÁ , penalizez , vb . I . Tranz . 1. A prevedea sau a aplica cuiva o anumită sancțiune penală ; a pena , a sancționa . 2. A prevedea sau a cere cuiva o anumită despăgubire ; a amenda . 3. A aplica unui sportiv o anumită sancțiune pentru încălcarea regulamentului de
PERCHEZÍȚIE , percheziții , s . f . Cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane ( bănuite de o infracțiune ) sau în locuința acestuia , pentru găsirea și ridicarea probelor materiale ale infracțiunii sau pentru descoperirea