Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRACTICĂ
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 52 pentru PRACTICĂ.
GRENÁDĂ , grenade , s . f . 1. Proiectil ușor , alcătuit dintr - un corp metalic alungit , o încărcătură explozivă și un focos , care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special . 2. Obiect de forma unei grenade ( 1 ) , folosit la probele atletice de aruncări ; p . ext . probă atletică practicată cu acest obiect . [ Var . : ( pop . ) granátă s .
HARACHÍRI s . n . Sinucidere prin spintecarea pântecelui , practicată în Japonia , în special de samurai , în caz de înfrângere , dezonoare sau de condamnare la
HIPÍSM s . n . Sport practicat cu cai ( de
HIPNOTÍSM s . n . Totalitatea fenomenelor caracteristice hipnozei ; totalitatea procedeelor practicate pentru provocarea hipnozei și pentru aplicațiile ei
IÁHTING s . n . Sport nautic practicat cu ambarcațiuni cu vele . [ Scris și : yachting ,
IGIÉNĂ s . f . 1. Ramură a medicinii care elaborează normele de apărare a sănătății oamenilor și formele de aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependenței și interacțiunii dintre om și mediul înconjurător , a condițiilor de trai , precum și a relațiilor sociale și de producție . 2. Ansamblu de reguli și de măsuri practicate pe care cineva le respectă pentru a - și păstra sănătatea . [ Pr . : - gi - e - . - Var . : higiénă s .
JOGGING s . n . Alergare ușoară practicată pentru întreținerea sănătății . [ Pr . : gióghing ] - Cuv .
LOBECTOMÍE , lobectomii , s . f . ( Med . ) Ablațiune chirurgicală a unui lob practicată pe un plămân sau pe
MICROCHIRURGÍE s . f . Chirurgie practicată la
MORÁL , - Ă , morali , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care aparține moralei , conduitei admise și practicate într - o societate , care se referă la morală ; etic ; care este conform cu morala ; cinstit , bun ; moralicesc . 2. Care aparține psihicului , spiritului , intelectului , care se referă la psihic , spirit sau intelect ; spiritual , intelectual . II. S . n . 1. Ansamblul facultăților sufletești și spirituale . 2. Stare afectivă , dispoziție sufletească temporară care privește puterea , dorința , fermitatea de a suporta pericolele , oboseala ,
MOZAÍSM s . n . Religie monoteistă ( practicată de evrei ) , ale cărei principii sunt cuprinse în Vechiul Testament ; religie mozaică ;